Tînărul Iustin urmează cursurile școlii elementare în satul natal, între anii 1918 și 1921. Se înscrie, apoi, la Liceul ,,Dinicu Golescu”, din Cîmpulung-Muscel, de unde se transferă, în anul 1922, la Seminarul Teologic al orfanilor de război „Patriarhul Nifon”, de la Mînăstirea Negru-Vodă, din Cîmpulung-Muscel, care tocmai luase ființă, și pe care l-a absolvit, în 1930, ca șef de promoție. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din acel an, și trimis cu o bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat, cu aprecierea ,,magna cum laude”. Urmărindu-i vocația, Patriarhul Miron Cristea l-a trimis pe tînărul licențiat să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg, Franța (1934-1936). A susținut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza ,,Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”, premiată de Academia de Științe din Atena. Revenind în țară, își face echivalarea titlurilor universitare obținute în străinătate.

În perioada 1937-1938 a funcționat ca profesor de Limba Latină la Seminarul ,,Nifon Mitropolitul” din București și la o școală aparținătoare învățămîntului muncitoresc. La cererea Bisericii Ortodoxe Poloneze și a guvernului polon, în anul 1938 primește binecuvîntarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române și merge ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia. În anul 1939 revine în țară și face serviciul militar la școala de ofițeri din Ploiești, pînă în anul 1940, cînd este numit profesor agreat, apoi titular (1 ianuarie 1942) de Exegeză a Noului Testament, la Facultatea de Teologie din Cernăuți – Suceava. De aici, se transferă la 1 decembrie 1946 la Facultatea de Teologie a Universității din București, devenind, în anul 1949, profesor titular la catedra de Studiul Noului Testament.

Prin trecerea învățămîntului teologic de toate gradele sub directa îndrumare a Bisericii, profesorul Iustin Moisescu devine titularul catedrei de Studiul Noului Testament, la Institutul Teologic Universitar București, unde funcționează pînă în februarie 1956. Între anii 1948 și 1949 a făcut parte din comitetul de conducere al Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă și din comitetul de redacție al revistei „Biserica Ortodoxă Română”.

La 23 februarie 1956 este hirotonit diacon de către episcopul vicar patriarhal Teoctist Botoșeneanu și, la 24 februarie, preot, de către episcopul vicar patriarhal Antim Nica, fiind hirotesit iconom stavrofor, în Catedrala Patriarhală din București. La 26 februarie 1956 e ales Mitropolit al Ardealului. A fost călugărit în Mînăstirea Cernica, la 8 martie 1956 și hirotesit arhimandrit. La 15 martie, Iustin Moisescu a fost hirotonit arhiereu de către Patriarhul Justinian Marina, în Catedrala Patriarhală din București.

Înscăunarea ca mitropolit a avut loc la Sibiu, în ziua de 18 martie 1956. Aici, a înființat revista „Mitropolia Ardealului”, care a apărut fără întrerupere pînă în prezent.

La 10 ianuarie 1957 a fost ales în scaunul de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, fiind înscăunat la 13 ianuarie 1957. În cei 20 de ani de păstorire în istoricul scaun vlădicesc de la Iași, mitropolitul Iustin Moisescu a desfășurat o rodnică și pilduitoare activitate, care îl așează în rîndul marilor ierarhi cărturari ai Moldovei.

Intelectual înzestrat cu un surprinzător spirit practic, ierarhul cărturar a restaurat sau reparat aproape 70 de biserici și chiar a construit unele biserici noi, mai multe case parohiale, un Cămin modern pentru elevii seminariști și mai multe sedii de protopopiate. De asemenea, a construit trei mai clădiri – adevărate monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iași și a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de mînăstiri și schituri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Arbore, Humor, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Văratec și altele. Prin stăruința sa, pe lîngă mînăstirile din Moldova, au luat ființă multe muzee, în care se păstrează manuscrise și cărți vechi, icoane, veșminte și vase liturgice, precum și alte obiecte din patrimoniul artistic românesc.

Ca Mitropolit al Moldovei și Sucevei, a fost delegat de Sfîntul Sinod să reprezinte Biserica noastră la zeci de congrese și întruniri intercreștine, aducînd o contribuție prețioasă la promovarea ecumenismului contemporan. Iustin Moisescu a fost membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, participînd la Adunările generale de la: New Delhi (1961), Uppsala (1968) și Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la: Paris (1962), Geneva (1966, 1973 și 1976), Heraklion – Creta (1967), Canterbury (1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974). A făcut parte din Prezidiul Conferinței Bisericilor Europene și din Comitetul Consultativ, participînd la Adunările generale: Nyborg IV (1964), V (1966), VI (1971) și Engelberg (1974). Iustin Moisescu a participat la Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambsey (1968), la Adunările generale ale Conferinței creștine pentru pace de la Praga, la prima Conferință pregătitoare a Sfîntului și marelui Sinod panortodox (Chambsey, 1971).

De asemenea, a făcut parte din delegațiile Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul vizitelor făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia ecumenică (1974).

Din anul 1957, Iustin Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională și membru al Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste. A făcut parte din cîteva delegații ale țării noastre la diferite congrese mondiale pentru apărarea păcii: Stockholm (1958), Moscova (1962), Helsinki (1965).

La 12 iunie 1977 a fost ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 19 iunie. În această calitate, a continuat osteneala din Moldova și Bucovina, desfășurînd lucrări de restaurare sau reparații la mînăstirile Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Țigănești, Căldărușani, Biserica ,,Sfîntul Spiridon Nou”, Biserica ,,Sfîntul Gheorghe Nou”, Catedrala Patriarhală ș.a.

Ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), Iustin Moisescu a condus delegațiile sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sîrbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica Reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). Iustin Moisescu a primit numeroși reprezentanți ai diferitelor Biserici.

Părintele Patriah Iustin a acordat o atenție deosebită activității editoriale. Conștient de marele folos pe care l-ar avea pentru cititorii români traducerea în limba lor proprie a principalelor lucrări teologice, istorice, liturgice și a tot ceea ce ține de trăirea și experiența filocalică a Sfinților Părinți, a inițiat marea colecție patristică intitulată ,,Părinți și scriitori bisericești”, proiectată în 90 de volume, lucrare reactualizată recent, începînd cu anul 2007. De asemenea, el a inițiat colecția ,,Arta creștină în România”, în 6 volume. A tipărit o nouă ediție sinodală a Sfintei Sripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățămîntul teologic superior și pentru Seminariile Teologice, multe cărți de cult, revistele teologice centrale și alte publicații bisericești. Prin bogata sa activitate cărturărească, pastrorală și internațională, Părintele Patriarh Iustin și-a înscris numele în rîndul ierarhilor români harnici și înțelepți. El a trecut la Domnul în data de 31 iulie 1986.

MIRCEA PÎRLEA

LACRIMA TEOCAN ISTRĂUAN

Prof. Dr. IOAN CORNEANU