
- 30-06-2021
- 0 Comentarii
- 1203
- 3
Tînărul
Iustin urmează cursurile școlii elementare în satul natal, între anii 1918 și
1921. Se înscrie, apoi, la Liceul ,,Dinicu Golescu”, din Cîmpulung-Muscel, de
unde se transferă, în anul 1922, la Seminarul Teologic al orfanilor de război
„Patriarhul Nifon”, de la Mînăstirea Negru-Vodă, din Cîmpulung-Muscel, care
tocmai luase ființă, și pe care l-a absolvit, în 1930, ca șef de promoție. Este
ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din
acel an, și trimis cu o bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena.
În anul 1934 se întoarce licențiat, cu aprecierea ,,magna cum laude”.
Urmărindu-i vocația, Patriarhul Miron Cristea l-a trimis pe tînărul licențiat
să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie
romano-catolică din Strasbourg, Franța (1934-1936). A susținut doctoratul la
Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza ,,Evagrie din Pont.
Viața, scrierile și învățătura”, premiată de Academia de Științe din Atena.
Revenind în țară, își face echivalarea titlurilor universitare obținute în
străinătate.
În
perioada 1937-1938 a funcționat ca profesor de Limba Latină la Seminarul
,,Nifon Mitropolitul” din București și la o școală aparținătoare învățămîntului
muncitoresc. La cererea Bisericii Ortodoxe Poloneze și a guvernului polon, în
anul 1938 primește binecuvîntarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române și merge
ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia. În
anul 1939 revine în țară și face serviciul militar la școala de ofițeri din
Ploiești, pînă în anul 1940, cînd este numit profesor agreat, apoi titular (1 ianuarie
1942) de Exegeză a Noului Testament, la Facultatea de Teologie din Cernăuți –
Suceava. De aici, se transferă la 1 decembrie 1946 la Facultatea de Teologie a
Universității din București, devenind, în anul 1949, profesor titular la
catedra de Studiul Noului Testament.
Prin
trecerea învățămîntului teologic de toate gradele sub directa îndrumare a
Bisericii, profesorul Iustin Moisescu devine titularul catedrei de Studiul
Noului Testament, la Institutul Teologic Universitar București, unde
funcționează pînă în februarie 1956. Între anii 1948 și 1949 a făcut parte din
comitetul de conducere al Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă și din
comitetul de redacție al revistei „Biserica Ortodoxă Română”.
La 23
februarie 1956 este hirotonit diacon de către episcopul vicar patriarhal
Teoctist Botoșeneanu și, la 24 februarie, preot, de către episcopul vicar
patriarhal Antim Nica, fiind hirotesit iconom stavrofor, în Catedrala
Patriarhală din București. La 26 februarie 1956 e ales Mitropolit al
Ardealului. A fost călugărit în Mînăstirea Cernica, la 8 martie 1956 și
hirotesit arhimandrit. La 15 martie, Iustin Moisescu a fost hirotonit arhiereu
de către Patriarhul Justinian Marina, în Catedrala Patriarhală din București.
Înscăunarea
ca mitropolit a avut loc la Sibiu, în ziua de 18 martie 1956. Aici, a înființat
revista „Mitropolia Ardealului”, care a apărut fără întrerupere pînă în
prezent.
La 10
ianuarie 1957 a fost ales în scaunul de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al
Moldovei și Sucevei, fiind înscăunat la 13 ianuarie 1957. În cei 20 de ani de
păstorire în istoricul scaun vlădicesc de la Iași, mitropolitul Iustin Moisescu
a desfășurat o rodnică și pilduitoare activitate, care îl așează în rîndul
marilor ierarhi cărturari ai Moldovei.
Intelectual
înzestrat cu un surprinzător spirit practic, ierarhul cărturar a restaurat sau
reparat aproape 70 de biserici și chiar a construit unele biserici noi, mai
multe case parohiale, un Cămin modern pentru elevii seminariști și mai multe
sedii de protopopiate. De asemenea, a construit trei mai clădiri – adevărate
monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iași și a restaurat,
integral sau parțial, peste 20 de mînăstiri și schituri: Putna, Sucevița,
Moldovița, Voroneț, Arbore, Humor, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria,
Secu, Văratec și altele. Prin stăruința sa, pe lîngă mînăstirile din Moldova,
au luat ființă multe muzee, în care se păstrează manuscrise și cărți vechi,
icoane, veșminte și vase liturgice, precum și alte obiecte din patrimoniul
artistic românesc.
Ca
Mitropolit al Moldovei și Sucevei, a fost delegat de Sfîntul Sinod să
reprezinte Biserica noastră la zeci de congrese și întruniri intercreștine,
aducînd o contribuție prețioasă la promovarea ecumenismului contemporan. Iustin
Moisescu a fost membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al
Bisericilor, participînd la Adunările generale de la: New Delhi (1961), Uppsala
(1968) și Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la:
Paris (1962), Geneva (1966, 1973 și 1976), Heraklion – Creta (1967), Canterbury
(1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974). A făcut parte din
Prezidiul Conferinței Bisericilor Europene și din Comitetul Consultativ,
participînd la Adunările generale: Nyborg IV (1964), V (1966), VI (1971) și
Engelberg (1974). Iustin Moisescu a participat la Conferințele panortodoxe de
la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambsey (1968), la Adunările generale ale
Conferinței creștine pentru pace de la Praga, la prima Conferință pregătitoare
a Sfîntului și marelui Sinod panortodox (Chambsey, 1971).
De
asemenea, a făcut parte din delegațiile Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul
vizitelor făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar
(1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia
ecumenică (1974).
Din anul
1957, Iustin Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională și membru al
Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste. A făcut
parte din cîteva delegații ale țării noastre la diferite congrese mondiale
pentru apărarea păcii: Stockholm (1958), Moscova (1962), Helsinki (1965).
La 12
iunie 1977 a fost ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al
Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 19 iunie. În
această calitate, a continuat osteneala din Moldova și Bucovina, desfășurînd
lucrări de restaurare sau reparații la mînăstirile Curtea de Argeș, Cheia,
Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Țigănești, Căldărușani, Biserica
,,Sfîntul Spiridon Nou”, Biserica ,,Sfîntul Gheorghe Nou”, Catedrala
Patriarhală ș.a.
Ca
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), Iustin Moisescu a condus
delegațiile sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică
(1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada
(1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sîrbă (1981), Biserica
Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la
Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica Reformată din Ungaria
(1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). Iustin Moisescu a primit numeroși
reprezentanți ai diferitelor Biserici.
Părintele
Patriah Iustin a acordat o atenție deosebită activității editoriale. Conștient
de marele folos pe care l-ar avea pentru cititorii români traducerea în limba
lor proprie a principalelor lucrări teologice, istorice, liturgice și a tot
ceea ce ține de trăirea și experiența filocalică a Sfinților Părinți, a inițiat
marea colecție patristică intitulată ,,Părinți și scriitori bisericești”,
proiectată în 90 de volume, lucrare reactualizată recent, începînd cu anul
2007. De asemenea, el a inițiat colecția ,,Arta creștină în România”, în
6 volume. A tipărit o nouă ediție sinodală a Sfintei Sripturi (1982), o nouă
ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățămîntul teologic superior
și pentru Seminariile Teologice, multe cărți de cult, revistele teologice
centrale și alte publicații bisericești. Prin bogata sa activitate
cărturărească, pastrorală și internațională, Părintele Patriarh Iustin și-a
înscris numele în rîndul ierarhilor români harnici și înțelepți. El a trecut la
Domnul în data de 31 iulie 1986.
MIRCEA
PÎRLEA
LACRIMA
TEOCAN ISTRĂUAN
Prof.
Dr. IOAN CORNEANU
- 22-09-2025
- 0 Comentarii
- 108
- 0
5.6 C