Defavorizații
  • 25-01-2020
  • 0 Comentarii
  • 162
  • 3

După 30 de ani de libertate, hainele învechite din dulap așteaptă să fie scuturate de praf de către ,,defavorizat”, românul care, la munte și la mare n-a mai plecat, decît privind la micul ecran. El este trist că ,,prințișorul” a avut dreptate cînd a spus: ,,Voi nu veți putea nici să zugrăviți clădirile pe care tata le-a zidit”. Așa și este. Azi, pentru a zugrăvi un apartament ar fi necesară pensia pe jumătate de an.

,,Defavorizatul” se întreabă cu mirare: De ce Guvernul recent instalat în Palat este atît de supărat pe guvernul alungat, cel care pensiile le-a majorat? Pentru noul Executiv, problema grea a-nceput cu PENSIA. O va majora, ori ba? Au și găsit pricina: PSD poartă vina. PSD să dispară, ori, dacă vrea, poate pleca din țară.

Bunici-părinți și copii. Două categorii sociale. Copiii, supărați pe părinți că au fost ,,comuniști”. Ei nu știu că, după anii ’40, bunicii și părinții nu aveau nici o putere. Cizma rusească era pe gîtul țării.

În perioada 1944 - martie 1945, cînd Ardealul de Nord s-a menținut sub ocupația sovietică, în înțelegere cu Moscova, au fost aduși în aceste teritorii aproximativ 200.000 de unguri, care au ocupat teritoriul respectiv, pe unii români scoțîndu-i din casele lor, în stradă, fără nimic. Așa cum s-a întîmplat cu familia mea, care s-a dezmembrat. În toate proprietățile noastre s-au instalat ungurii, tata a trecut granița în ,,România” (pe atunci exista o graniță...), iar împreună cu mama și sora mea, am trăit, o lungă perioadă, din mila sătenilor.

În Biroul Politic al C.C. al P.C.R., cel mai autoritar organism politic la acea vreme, erau: Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca. Gheorghiu-Dej deținea puterea doar în proporție de 75% și nu se putea opune unor măsuri.

Așa cum scrie Ieronim Hristea în cartea sa, ,,De la Steaua lui David la steaua lui Rothschild” (2004), aceștia au luat, în perioada respectivă, cele mai dure măsuri antinaționale: desființarea partidelor democratice și instituirea partidului unic: P.M.R.; încarcerarea liderilor din toate partidele democratice și lichidarea lor; naționalizarea, la 11 iunie 1948, a industriei, băncilor, comerțului, caselor etc.; denunțarea Concordatului cu Vaticanul, scoaterea în afara legii a cultului greco-catolic și întemnițarea preoților. Acest lucru l-au făcut catolicii maghiari, care se considerau în concurență la Sfîntul Scaun; înființarea și funcționarea SOVROM-urilor, pîlnie prin care avuția națională se scurgea în URSS; cedarea Insulei Șerpilor și a teritoriului martim din jurul insulei, bogat în hidrocarburi.

Prin noua istorie trebuia justificat raptul teritorial al Uniunii Sovietice, din anul 1940, trebuia scrisă o altă istorie decît cea a lui Miron Costin, Ion Neculce și a altor cronicari.

Ministrul Afacerilor Externe era Ana Pauker, care în august, cînd a venit în țară în calitate de comisar-șef al Diviziei ,,Tudor Vladimirescu”, cu grad de colonel, a adus cu ea un ,,regiment” de tinere și frumoase rusoaice, în fapt evreice, pe care le-a recomandat comuniștilor români din conducerea de partid și de stat. Erau sprijinite căsătoriile cu acestea, ea însăși nășindu-le pe multe dintre ele. Au scăpat de o astfel de ,,codoșie politică” Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și Ion Gh. Maurer. Existau două condiții de promovare: să ai origini evreiești sau să fii căsătorit cu o evreică. Idem pentru ambasadorii României în diverse țări.

În anul 1948 s-a înființat Direcția Generală a Securității Poporului, condusă de oameni din aceeași etnie, ca de pildă Bodnarenko, Grumberg, Vladimir Mazuru și generalul Boris Nicolski, acesta din urmă aflîndu-se în fruntea unei formațiuni de represiune. Formal, aceasta făcea parte din Direcția Generală a Securității Statului, însă acționa independent și avea misiuni speciale de informare, arestare și cercetare a populației. După cetățenie, Nicolski era sovietic și originar din Basarabia. După făurirea României Mari din 1918, el a trecut Nistrul către Transilvania, de unde venea clandestin în România, pentru acțiuni subversive și de spionaj. Prins de Poliție în exercițiul funcțiunii, a fost arestat, trimis în justiție, judecat și băgat la închisoare. A fost eliberat după ocuparea țării de către armata sovietică, care i-a acordat gradul de general.

Din ,,decor” nu lipsea cel mai teribil acuzator al condamnaților din pușcăriile comuniste: S. Brukner, alias Silviu Brucan, ,,democratul” din decembrie 1989. Pe atunci, Justiția se afla în mîinile acestor oameni. Cînd avau loc procesele patrioților români, Brukner scria: ,,Justiția militară trebuie să intervină cu toată energia. Nici un moment nu se poate întîrzia”. În cartea sa, ,,Generația irosită”, publicată după 1989, la pag. 111, Brucan descrie următorul moment: ,,L-am văzut la Televiziune, înainte de moartea sa, pe bătrînul Petre Țuțea. Fiecare cuvînt care ieșea din gura sa scăpăra inteligență. Cum au putut ține în închisoare un om de o asemenea valoare?”. E greu de înțeles atîta ipocrizie... Memoria documentelor o dovedește.

În 1951, Brucan îi trimitea lui Stalin o telegramă, în care îi adresa urări de mulți ani pentru fericirea popoarelor, pentru triumful cauzei păcii și socialismului în lumea întreagă. Nu era vorba de un alt Stalin, ci de acela care a omorît milioane de oameni în gulagurile siberiene, care a intrat în cîrdășie cu Hitler pentru a șterge Polonia de pe fața pămîntului, cel care a răspîndit comunismul în lume. Brukner și Ana Pauker se sprijineau reciproc, aducîndu-și elogii unul altuia.

În 1952, peste 50.000 de țărani au fost ridicați din case în toiul nopții și deportați în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu. Lagărul din Transnistria a fost ,,floare la ureche” pe lîngă suferințele îndurate de românii deportați în Bărăgan. Toată populația de origine germană (sași și șvabi), peste 70.000 de persoane, a fost deportată la ,,munci de reconstrucție” în URSS. Nu se știe cîți s-au mai întors.

Tinerii de azi, care trăiesc liber în democrație, își dau oare seama prin ce vremuri crunte au fost obligați să treacă bunicii și părinții lor? Nu cred!

La 6 martie 1945 se formează guvernul democrat, condus de Dr. Petru Groza, iar clasei muncitoare îi revine, potrivit noii doctrine, rolul conducător în stat și, astfel, timp de o jumătate de veac, ,,Crailor de la Răsărit” ne-am închinat.

Revoluția din 1989 a aprins ,,lampa speranței”, care ,,arde” în vacanțe exotice pentru ,,milionarii de carton” – marii profitori de pe urma muncii românilor, rămași, după ,,marea privatizare”, cu ochii-n soare.

Bieții bunici și părinți, acum, în societate au ajuns ,,atît de mici”; practic, sînt niște ,,pitici” – la propriu și la figurat. Oare pensia i-a micșorat?

LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite