Cînd eram îngrijoraţi că politica românească devine plictisitoare, totul fiind redus la cearta dintre tabloul de la Cotroceni şi teleormăneni, de undeva, de la periferie, de departe, se aude un sunet gutural neplăcut, al unui fost primar, fost senator şi un permanent patriot de maidan: Gheoghe Funar. Şi vine acest tovarăş şi se autointitulează ca fiind „continuatorul partidelor naţionaliste româneşti”, un fel de Mihai Viteazul al altor alegeri trecute, „luptător al luminii” al românilor de pretutindeni, modelul de urmat al proştilor care vor să-l asculte.

Noi, cei care încă mai simţim româneşte, ne considerăm jigniţi de revenirea acestui personaj la gardul politicii româneşti şi chiar dacă ştim că nu va reuşi să treacă niciodată graniţa dintre intenţii şi relizări, dorim să ne asigurăm că cei care vor să-l urmeze în această aventură să conştientizeze că acest individ este departe de a avea moralitatea pe care o afişează de pe băncuţa din parcul pierzătorilor şi că încă nu a înţeles că a fi patriot înseamnă mai mult decît să vopseşti nişte bănci în culorile drapelului.

Această fosilă a trecutului, care se doreşte iubitor de români şi de ţară, este, în realitate, un individ fără scrupule, care a săpat puternic în primul rînd la baza noţiunii de patriot român, de naţionalist, şi apoi la temelia unui partid naţionalist autentic, pentru ca acum să spună că el este continuatorul Partidului România Mare, prin înfiinţarea unei rapandule de partid, a cărui denumire jigneşte în mod evident România. În fapt, această permanentă „speranţă a politicii româneşti“ minte cu nonşalanţă şi ameninţă cu seninătate oamenii bătrîni care-i ies în cale, profitînd de faptul că lumea, ştiind că el este destul de polivalent din punct de vedere al gîndirii, nu stă să îşi pună mintea cu el.

Despre acest patriot de Socola se pot spune multe, de la faptul că a fost primar, pînă la funcţia de senator pe care regretatul Corneliu Vadim Tudor i-a pus-o în braţe atunci cînd nimeni nu-l mai băga în seamă. Putem spune că, la acest gest al Tribunului, el a întors favoarea prin încercarea de înlăturare a acestuia din Partidul România Mare, şi preluarea funcţiei de preşedinte prin fel şi fel de ilegalităţi şi minciuni. Funar, el, acelaşi om care vine acum să spună că este continuatorul muncii lui Vadim (?!), a fost şi este cel care loveşte, de ani de zile, la temelia PRM, singurul partid autentic naţionalist român, numai pentru că el, mic fiind, doreşte să fie mare, prin dărîmarea celor mari de lîngă el. Mai nou, în lupta lui oarbă împotriva PRM, a început să facă şi greşeli care, cumva, se pot întoarce împotriva lui. Falsul în declaraţii este totuşi o faptă penală, mai ales cînd tu declari că eşti membru PRM, în condiţiile în care ai demisionat oficial din partid în luna septembrie 2016. Şi nu numai atît, eşti şi preşedintele unui alt partid, a cărui denumire, aşa cum am spus, jigneşte viitorul acestei ţări, dacă e să-l alăturăm de imaginea unui individ de o asemenea factură.

Nu, stimate tovarăş, nu eşti continuatorul PRM şi nici măcar al patriotismului românesc. Nu ai nimic în comun cu sentimentul de iubire de ţară, cu România. Nu eşti altceva decît un rebut politic, o fosilă a istoriei recente, care nu poate să fie luat în serios de nimeni, cu atît mai mult de cei care gîndesc româneşte. Românii au înţeles că dacă îi urăşti pe unguri, nu înseamnă însă că iubeşti şi România. Tu ai demonstrat că ai folosit acest mesaj, că ai semănat ură în rîndul celor care au făcut greşeala să te asculte, nu pentru că iubeai românii, ci pentru că doreai să te ridici pe umerii acelor naivi ca tu să-ţi atingi obiectivele meschine, care nu au legătură cu patriotismul, cu iubirea acestui neam. Eşti istorie de multă vreme şi acolo vei rămîne, pe locul rezervat submediocrităţilor, a celor mici.

Tano

Filosofia Naţionalismului