Scrisoare către tine, simplu membru de partid.

Eşti membru al unui partid. Ai carnet de membru, mergi la întruniri şi, uneori, mai iei şi cuvîntul. Visezi, poate, să ajungi un şef de organizaţie sau de filială. Te simţi chiar important, atunci cînd le zici altora că mergi la sediul partidului, atunci cînd, important, păşeşti decis spre acel loc. Stai cuminte în sală, priveşti la cel care îţi vorbeşte. Poate că nu eşti de acord cu el, poate că eşti. Poate că nu rezonezi cu ce îţi spune, ba chiar te gîndeşti cum a ajuns ăla să-ţi vorbească ţie, tu, care eşti şi te simţi mai bun ca el, mai corect, mai OM. Dar îţi aminteşti că el a avut din start o proptea „de la centru” sau că părinţii lui au avut bani. Sau poate că s-a culcat cu cine trebuie. Dar stai şi îl asculţi. Asişti la sedinţă, îi priveşti cum îşi exercită autoritatea asupra ta, şi, pe măsură ce vocea atinge note mai înalte, poate chiar asupra ţării, ridici mîna automat cînd ţi se cere, plăteşti cuminte cotizaţia şi îţi îndemni familia să voteze partidul din care tu, cuminte şi disciplinat, faci parte.

Eşti membru, poate, al unui partid mare, sau doar unul de nişă. Eşti important pentru că ştii că tu, cel mic şi bun cotizant, participi cu voinţa şi cu mîna ta dreaptă la bunăstarea celor care se lăfăie în Parlament. Te simţi important şi speri la o poziţie mai bună pe măsură ce anii trec. Dacă eşti PNL-ist, poate că ai chiar o afacere. Dacă eşti PSD-ist, poate că nu. Dar ai credinţa că nu o să fii lăsat de izbelişte de nimeni şi că ajutorul tău social va curge mai departe, sau salariul, sau orice altceva care te întreţine. Poate că postul tău de bugetar este asigurat cîtă vreme acel partid, pe care-l ajuţi cu banii tăi, este acolo, în cărţi, la Putere. Nu ştiu cum gîndeşti, nu ştiu cum trăieşti, tu, membru de partid. Simplu membru de partid. Dar eu te întreb, şi vreau să îţi răspunzi singur, cum te simţi tu, cînd ştii că cei pe care îi sprijini cu votul tău, cu banii tăi, cu voinţa ta, şi care, de 30 de ani aproape, se perindă pe la putere, au distrus ţara asta? Cum de eşti tu liniştit, dragă membru de partid, cînd vezi cîtă nedreptate au împrăştiat în societate leprele pe care tu le susţii? Cum trăieşti cu această povară în suflet, dragă membru de partid, fie că eşti PNL-ist, PSD-ist sau aiurea?

Schimbarea ta, dacă se va întîmpla cumva vreodată, are să fie însăşi schimbarea în bine a României. Puterea stă în voi, în cei de jos, să-i schimbaţi pe cei care vă sînt şefi pe linie de partid. Daţi jos cu ei şi cereţi: România, first!

Tano