Se întâmplă ca majoritatea turbăriilor UE să fie concentrate la granița NATO cu Rusia și Belarus, aliată a Kremlinului – întinzându-se de la Arctica Finlandei prin statele baltice, trecând de Pășunea Suwałki a Lituaniei, greu de apărat, și până în estul Poloniei. Când este îmbibat cu apă, acest teren reprezintă o capcană periculoasă pentru camioanele și tancurile militare. Într-un exemplu tragic de la începutul acestui an, patru soldați americani staționați în Lituania au murit când au condus vehiculul lor blindat M88 Hercules de 63 de tone într-o mlaștină.

Și când Armatele nu pot traversa terenuri deschise și umede, sunt forțate să se deplaseze în zone mai ușor de apărat, așa cum a făcut Rusia când Dmitriev și soldații săi au aruncat în aer barajul de la nord de Kiev în februarie 2022. „Rușii de acolo, în transportoare blindate, au rămas blocați la intrare, apoi au fost uciși cu o suliță (rachetă antitanc), apoi când rușii au încercat să construiască pontoane... ai noștri i-au împușcat cu artileria”, a povestit Dmitriev.

Apărarea bazată pe mlaștini nu este o idee nouă. Terenul îmbibat cu apă a oprit trupele de-a lungul istoriei europene – de la triburile germanice care au provocat înfrângere legiunilor romane prinzându-le lângă o mlaștină în anul 9 d.Chr., până la zonele de fron-
t­ieră ale Finlandei care i-au prins pe sovietici în anii 1940. Mlaștinile trădătoare de la nord de Kiev au reprezentat o provocare formidabilă pentru armatele din ambele războaie mondiale. Reumidificarea strategică a turbăriilor drenate pentru a se pregăti pentru un atac inamic ar fi însă o noutate. Dar este o idee care începe să prindă contur – printre ecologiști, strategi de apărare și politicieni.

Pauli Aalto-Setälä, un parlamentar din cadrul Partidului Coaliției Naționale, aflat la guvernare în Finlanda, a depus anul trecut o moțiune parlamentară prin care solicită guvernului finlandez să restaureze turbăriile pentru a-și securiza granițele și a combate schimbările climatice.

„În Finlanda, ne-am folosit natura dintr-un unghi de apărare de-a lungul istoriei”, a declarat Aalto-Setälä, care deține gradul de maior și a fost antrenat ca ofițer de tancuri în timpul serviciului militar. „Mi-am dat seama că, în special la granița de est, există o mulțime de zone excelente de restaurat – pentru climă, dar și pentru a face trecerea cât mai dificilă posibil”.

Ministerele finlandeze ale apărării și mediului vor începe în toamnă discuțiile cu privire la lansarea unui proiect pilot de reparare a turbăriilor, potrivit lui Haaranen, care va conduce grupul de lucru. „Personal, sunt foarte entuziasmat de acest lucru”.

Cum s-ar spune, în loc să înceapă instrucția militară obligatorie a tinerilor occidentali, să le redea patrotismul și scopul în viață de a face ceva pentru țara lor, să-i învețe să țină o armă în mână așa cum învățau acum 50 de ani părinții lor ei vor să distrugă mâncarea, agricultura, ca să se apere de ruși cu mlaștini!

Băi, băieți, că nu știu cum să vă mai spun, astăzi există rachete care, ghiciți ce: trec peste mlaștinile alea și vă fac țăndări orașele și vă omoară! Nu e nevoie să vină cu tancurile prin mlaștinile voastre. Vă vor invada ocolind zonele cu mlaștini venind prin locurile în care acestea nu există! Chiar nu gândiți?

Politica agitată a Poloniei

Discuțiile privind restaurarea defensivă a naturii avansează cel mai rapid în Polonia chiar dacă Varșovia este de obicei reticentă în a intensifica acțiunile climatice. Activiștii climatici și oamenii de știință au început campanii pentru apărarea bazată pe natură acum câțiva ani, când și-au dat seama că politicienii polonezi erau mult mai predispuși să cheltuiască capital financiar și politic pentru eforturi de mediu atunci când acestea erau legate de securitatea națională. „Odată ce vorbești despre securitate, toată lumea își îndreaptă  privirile acum în Polonia”, a spus Wiktoria Jędroszkowiak, o activistă poloneză care a contribuit la inițierea protestelor climatice „Vinerea pentru Viitor” din țară. „Și turbăriile și pădurile noastre străvechi, acestea sunt locurile care vor fi foarte importante pentru apărarea noastră odată ce războiul va ajunge și în Polonia”.

După ani de campanii, problema a ajuns acum la nivel guvernamental la Varșovia, existând discuții în desfășurare între oamenii de știință și ministerele apărării și mediului din Polonia. Wiktor Kotowski, ecologist și membru al consiliului consultativ al guvernului polonez pentru conservarea naturii, a declarat că discuțiile inițiale cu ministerul apărării au fost promițătoare. „Au existat o mulțime de neînțelegeri și concepții greșite, dar, în general, am constatat că există doar sinergii”, a spus el. „Ceea ce își dorește ministerul apărării este să recupereze cât mai multe zone umede posibil de-a lungul frontierei de est”, a adăugat Kotowski. „Și asta este ceea ce este necesar și din punctul de vedere al restaurării naturii și al climei”.

Cezary Tomczyk, secretar de stat în cadrul ministerului apărării din Polonia, a fost de acord. „Obiectivele noastre se aliniază”, a spus el. „Pentru noi, natura este un aliat și vrem să o folosim”.

Doar... nu secați mlaștina.

Guvernele din țările baltice au arătat puțin interes până acum. Doar ministerul mediului din Lituania a declarat că restaurarea zonelor umede legate de apărare „este în prezent în discuție”, refuzând să ofere mai multe detalii.

Ministerul apărării din Estonia și forțele armate din Letonia au declarat că noile planuri ale Liniei de Apărare Baltică de a fortifica granițele celor trei țări ar folosi obstacole naturale, inclusiv mlaștini, dar nu ar implica restaurarea turbăriilor. Cu toate acestea, oamenii de știință văd un potențial considerabil, având în vedere că turbăriile acoperă 10% din zonele baltice. Și, în multe cazuri, munca ar fi simplă, a spus Helm, ecologistul estonian. „Avem o mulțime de zone umede care sunt drenate, dar încă există. Dacă acum restaurăm regimul hidrologic - închidem șanțurile care le drenează constant și le fac să emită carbon - atunci este relativ ușor să le readucem la o stare mai naturală”, a spus ea.

Turbăriile sănătoase servesc drept refugii pentru fauna sălbatică: broaște, melci, libelule și specii de plante prosperă în condițiile austere ale mlaștinilor, în timp ce păsările rare se opresc pentru a cuibări. De asemenea, acestea acționează ca bariere împotriva secetei și incendiilor de vegetație, sporind rezistența Europei la schimbările climatice.

Revenirea acestei flore și faune necesită timp. Dar încetarea drenării nu numai că oprește rapid poluarea - ci și face instantaneu terenul impracticabil.

Atâta timp cât terenul nu este complet drenat, „durează unul sau doi ani și zona umedă este plină de apă”, a spus Kotowski, ecologistul polonez. „Restaurarea este un proces dificil. Din punct de vedere ecologic, dar pen