Motto: ,,Augustin Lazăr sim­­bolizează valorile societății des­­chise” (Vladimir Tismă­neanu)

Figura centrală a acestor zile este Augustin Lazăr. Tristă figură, deci triste zile! Da, Lazăr e un nimeni, ajuns sus pentru am devenit o țară de nimeni, care îl are în frunte pe cel mai nimeni dintre nimeni. Acesta e adevărul, din păcate.

Culmea demenței acestor zile este că povestea acestui Lazăr-nimeni face ca o întreagă societate să se dea peste cap, ca o maimuță la circ. Mai exact, eu nu cred în afirmația ,,Lazăr a fost torționar”. Era un procuror cu 3-4 ani vechime, abia ieșit din stagiu, într-o perioadă în care Gorbaciov dăduse semnalul de stingere a luminii sistemului. Adică nu mai erau fidelii regimului, ai ,,revoluției socialiste”, gata de orice pentru a stîrpi dușmanii poporului. Nu era

Figura centrală a acestor zile este Augustin Lazăr. Tristă figură, deci triste zile! Da, Lazăr e un nimeni, ajuns sus pentru am devenit o țară de nimeni, care îl are în frunte pe cel mai nimeni dintre nimeni. Acesta e adevărul, din păcate.

Culmea demenței acestor zile este că povestea acestui Lazăr-nimeni face ca o întreagă societate să se dea peste cap, ca o maimuță la circ. Mai exact, eu nu cred în afirmația ,,Lazăr a fost torționar”. Era un procuror cu 3-4 ani vechime, abia ieșit din stagiu, într-o perioadă în care Gorbaciov dăduse semnalul de stingere a luminii sistemului. Adică nu mai erau fidelii regimului, ai ,,revoluției socialiste”, gata de orice pentru a stîrpi dușmanii poporului. Nu era nici lumea coruptă sufletește de azi – dar făceau tot ce puteau să se descurce, să le fie călduț, într-o vreme cînd căldura era ceva mai rară.

Ca și azi, Lazăr era din categoria ,,nu vreau să am probleme” – chiar dacă asta însemna să-l lase în pușcărie pe un om… cu gura mai mare. Sistemul nu se temea de alde Filip, mai întîi ofițerii aveau o discuție cu „revoltatul”, încercau să vadă ce se întîmpla, apoi încercau să-l convingă că nu e bine… și încarcerarea venea abia în cazuri foarte rare… Gîndiți-vă că Doina Cornea nu a fost închisă, deși de ea chiar se vorbea la Europa Liberă! Dinescu nu a fost închis… Au fost și cazuri precum Petre Mihai Băcanu, grupul ,,Luneta” și alți cîțiva, foarte puțini. Spre rușinea mea, dar și altor jurnaliști vechi, nu prea am auzit de Iulius Filip. Nici măcar în multele discuții cu vechii deținuți țărăniști, de la ,,durii” Valentin Gabrielescu și Ioan Lupu la minunatul om care a fost Ion Puiu, sau cu excepționalii senatori liberali Sabin Ivan și Emil Tocaci – ei bine, nu am auzit de respectivul. Cum nu am auzit nici de unii ,,revoluționari” care apar acum pe la manifestațiile #REZIST… Iar povestea celui care susține că făcea, ca deținut, bricege în penitenciar și le și dosea ca să le dea șpagă cadrelor și procurorilor… asta chiar mi se pare trasă de coadă! Una peste alta, nu cred că personajul Lazăr a fost altceva decît un procuror, fericit să se facă util și să mai ia niște bani că participa la comisiile de liberare, că l-ar fi lăsat și pe frate-său în pușcărie dacă ar fi fost pielea sau interesul lui în joc, dar nu că a fost un ,,torționar”! Păi atunci, cei ai anilor ’50 ce au mai fost? În plus, nu înțeleg cum de foștii deținuți – Filip și Muntean – nu i-au sărit în cap cînd a fost numit procuror general – sau chiar șef la Alba? Cum de nu a sărit Asociația Foștilor Deținuți Politici, extrem de vehementă și atentă cu ,,torționarii”? Că vorbim de Aiud, nu de o pușcărie obscură, neimportantă!

În fine, cert e că mi se pare umflată povestea lui Lazăr, mi se pare de-a dreptul tembelă tumba făcută de PSD – devenit mai rău decît PNȚCD-ul lui Coposu în privința ,,torționarilor”, a ,,procurorilor” etc. Apropo – păi cum poate veni ALDE să spună că ,,procurorii comuniști nu au ce căuta în fruntea procuraturii”, cînd ei o au pe Norica Nicolai pe primul loc la europarlamentare? Norica e un om de toată isprava, un demn și doct om politic, dar e fostă procuroare, ba chiar cu niște legături interesante… mai știa și Băsescu cîte ceva…

Pe de altă parte, Lazăr s-a îmbarcat în corabia nebunilor, adică a ,,anticomuniștilor” urlători… deci gata, peste bord, frate! Cum să mai stea acolo odată ce i s-a scos documentul?! Cum-necum o fi fost Filip Iulius, i-a semnat refuzul de eliberare… deci gata! Anticomunistul Lazăr… de la pușcăria Aiud! Țară de nebuni… sau ce? Iar cei de la PNL și USR sînt de-a dreptul bolnavi, demenți! Cum să te faci zid în jurul procurorului sistemului penal și penitenciar comunist?! Da, dacă era PSD, poate – dar voi, anticomuniștii lui Pește?!

În schimb, un eveniment m-a uns pe suflet și îi dă dreptate lui Vadim dincolo de mormînt! Asta pentru că omul pe care Vadim l-a desființat în nenumărate texte, omul care a jignit realizările poporului român din perioada Ceaușescu… ei bine, acel Vladimir Tismăneanu și-a dat arama pe față – dar și arama societății pe care o reprezintă! Aș fi putut pune titlul articolului ,,Cel mai dement text despre Augustin Lazăr”! Și chiar merita, tocmai pentru că autorul este un personaj ca Vladimir Tismăneanu. Fiul unui Kominternist s-a transformat în intelectual progresist, pro-occidental, pro-NATO, rusofob, anticomunist etc. etc. Mai presus de toate, este autorul părții teoretice a marii mizerii comandate de Traian Băsescu – așa-zisa condamnare a comunismului, în realitate, un mijloc prin care Băsescu a radicalizat populația, a făcut să fie denigrați oameni și realizări, dar a făcut să fie și maculată Istoria României. Tismăneanu a condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – numită și Comisia Tismăneanu – și a semnat ,,Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”. Denunțat ca fiind plin de falsuri și de o totală rea voință la adresa României, Raportul a fost folosit de Băsescu, dar și de străinătate în bătălii politice, dar și pentru a face presiuni asupra României. Vadim, în fruntea PRM-ului, a făcut o adevărată demonstrație în plenul parlamentului – un moment care a rămas în istoria instituției.

Ei bine, acest personaj, Tismăneanu, sem­nează un articol în revista ,,Newsweek” – la origine americană, dar care apare și în variantă românească (sursele de finanțare declarate fiind greu credibile).

Articolul este intitulat ,,Augustin Lazăr și claritatea morală”. Nu, autorul nu dorește să evidențieze un contrast, ci pentru el chiar asta este Lazăr – ,,e claritatea morală”! Și mai mult decît atît, după cum veți citi. Sar peste aberații de tip ,,Augustin Lazăr are un moment în al său trecut care nu a fost tocmai luminos” (?!) și ajung la fraze esențiale: ,,Eroarea lui Augustin Lazăr a fost de a fi pus o semnătură automată asemeni milioanelor de semnături și adeziuni din epocă – o semnătură nefericită, mă grăbesc să o spun”. Adică ,,intelectualul” lui Băsescu echivalează semnătura pe o respingere a unei liberări din pușcărie (politică) cu o adeziune la PCR… eventual la UTC! Tismăneanu încearcă să jongleze cu mințile sărace, creînd un contrast între Lazăr care ,,nu a fost securist, nu l-a anchetat, nu l-a schingiuit, nu el l-a condamnat” pe Iulius Filip, cu cei care îl acuză. Iar în timp ce Lazăr este prezentat ca un fel de victimă a comunismului – ,,ce însemna să fii procuror în acea perioadă, poziția era una prin definiție ingrată dacă îți păsa de drepturile omului” – ei bine, prin contrast, acuzatorii săi sînt adevărați monștri! ,,Faptul că imunda campanie (…) este coordonată de oamenii securistului (colaborator sau ofițer) Felix și ai lui Ciripoi (SRS) este o probă irefutabilă că avem de-a face cu o mîrșăvie – scrie Tismăneanu – una la fel de inflamată precum frica acestor jivine de justiția independentă”. Și atenție, construcția articolului este una în trepte, iar acum ajungem la cea mai de sus: procurorul general este ,,omul care le stă ca un os în gît infractorilor care au capturat puterea guvernamentală în România”!

Iată și culmea textelor despre Lazăr: ,,Așa văd eu distincția necesară la acest tulbure ceas istoric: Augustin Lazăr simbolizează valorile societății deschise. Detractorii săi reprezintă forțele beznei, represiunii, infamiei”. Cred că, după acest text din ,,Newsweek”, nu se mai poate scrie nimic! Culmea ridicolului, a absurdului a fost atinsă – și sper ca Augustin Lazăr, despre care cred că se exagerează cînd e acuzat de unele fapte în cazul de față, ei bine, sper să se trezească și să-și dea demisia. Pentru că a fi ,,apărat” prin asemenea text e mai rău decît să fii atacat sau insultat! Parafrazînd, i-aș spune procurorului general – Lazăre, ridică-te și pleacă demn, ai fost un procuror care a făcut ce i s-a cerut, dar gata! – Tismăneanu e deja prea mult! Mai bine îi semnai liberarea lui Filip, chiar dacă te lua Securitatea. Poate ăia te ,,torționau” nițel, dar nu scriau asemenea aberații despre tine! De fapt, cred că textul acesta e blestemul lui Filip, Munteanu și al cine mai știe cui… Dumnezeu nu doarme, doar rațiunea – și atunci apar alde Tismăneanu!

Dar, repet, pentru noi, cei care, precum Tribunul, respectăm opera lui Nicolae Ceaușescu și a generaților care au construit ,,Epoca de aur” (vorba lui Octavian Paler), ei bine, pentru noi, scandalul Lazăr scoate la iveală, demonstrează clar atît fariseismul abject, cît și mitomania și ipocrizia patologice ale celor care au condamnat comunismul și perioada Ceaușescu. Șarpele așa-zisei democrații capitaliste și-a mușcat singur coada!

DRAGOȘ DUMITRIU