Motto: ,,Papa a venit pe pămîntul care a primit și păstrat moștenirea spirituală a Constantinopolului pe 31 mai 2019, deci la exact 566 de ani după ce pe Sfînta Sofia a fost pusă semiluna”.

L-am îndrăgit pe Papa Francisc de cînd i-am citit primele declarații în care condamna goana după profit, imperialismul, militarismul – dar și lăcomia, spiritul agresiv al așa-zisei competiții, destrăbălarea și multe altele. Este fără doar și poate un om sfînt, cu un destin care, sper, va marca lumea. Dar, românii uită că frumoasele vorbe ale Papei au fost și sînt spuse și de sfinții părinți ai Ortodoxiei. A uita acest adevăr este e o uriașă eroare! Și un ajutor dat celor care urmăresc un scop – deznaționalizarea României, pierderea identității. Îndemnul meu către români este să NU facă jocul ticălos al celor care folosesc vizita Papei pentru a spori atacurile contra Ortodoxiei – vezi Doamne, ,,uite ce minunat e Papa – iar prin comparație, uite la ai noștri”…

Vizita Papei ar trebui să întărească în primul rînd credința în mesajul creștin, înțeles în multe feluri, dar (la fel de) respectat și biruitor peste tot. În schimb, reacția presei este exact în sensul dorit de cei ce vor răul ortodoxiei și, implicit, al spiritului românesc.

Aproape toți reporterii au transmis că ,,au simțit”, că Papa ,,i-a unit pe români”, practic, că Papa le-a dat senzația unui adevărat mîntuitor, personal și național. Ori, aici ajungem la o absurditate periculoasă: Papa NU este Isus, Papa este capul unei biserici… cu multe, uriaș de multe păcate! În istorie, dar și în prezent. Că zidurile arată frumos, e adevărat, dar multe dintre umbrele lor sînt teribil de întunecate!

Papa și-a cerut scuze romilor, iar imediat s-a spus de diverși vectori de influență – uite, Biserica Ortodoxă nu a făcut asta! Se uită că BOR a apărat secole de-a rîndul și a primit sub acoperișul său populația românească, inclusiv cea de etnie romă. Invazii, atacuri ale hoardelor de cotropitori, mii de incursiuni vrăjmașe, multe din Polonia sau Transilvania, ocupată de Regatul Ungar – deci din zone de referință ale catolicismului – au fost respinse de zidurile și porțile mînăstirilor, îndărătul cărora se ascundeau românii, cu robi cu tot. În plus, nu Biserica decisese înrobirea țiganilor veniți peste granița voievodatelor – ci boierii și vodă! Biserica primea sate, inclusiv cu robi… Erau vremurile!…

Dar Biserica Ortodoxă nu și-a trădat frații, nu i-a măcelărit, așa cum au făcut cruciații catolici care au atacat și jefuit Constantinopolulul, pavăza estică a creștinătății, ceea ce a dus la o slăbire a ,,celei de-a doua Rome” – și care în final a dus la căderea din 29 mai 1453. Chiar, ce ironie! Papa a venit pe pămîntul care a primit și a păstrat (alături de Rusia moscovită) moștenirea spirituală a Constantinopolului pe 31 mai 2019, deci la 566 de ani după ce, pe Sfînta Sofia, a fost pusă semiluna, iar imamii au cîntat versetele Coranului.

Deci, să nu uităm, așa cum vor alții: istoria Bisericii Catolice include nenumărate masacre, uneltiri, cuceriri – nu prin cruce, ci prin transformarea crucii în instrument și motiv al uciderii! Nici acum musulmanii nu iartă masacrul primei Cruciade, unde cavalerii Papei au ucis de-a valma musulmani, evrei, ba chiar și creștini găzduiți, ca întotdeauna, în pace, de Ierusalimul stăpînit de oștile Islamului! Nici acum nu se poate înțelege cum au fost trădați cavalerii templieri, cei care, înțelegînd semnificația Păcii cerute de Mesia, au deschis calea înțelegerii și a unei lumi civilizate! Nici acum nu e de înțeles cum Biserica Catolică a acceptat arderea pe rug, ca ,,salvare a sufletului” (!!!), sau masacrarea populațiilor de pe tînărul continent descoperit peste mări?! Jefuire, tîlhărire, rapturi, violuri, omoruri cumplite – toate făcute de indivizi aflați sub tutela spirituală a Papilor…

Și, la fel, să nu uităm că istoria Bisericii Ortodoxe, fie că e vorba de români, de ruși, de sîrbi, de greci, de asirieni sau de armeni – e una a jertfei, a apărării și a martiriului. De multe ori, un martiriu neconsemnat decît în legende locale, nicidecum ,,beatificat” sau ,,sanctificat”… pentru că numai Dumnezeu a fost martorul acestui adevărat sacrificiu și martiriu al lor – și de aceea ei sînt cu adevărat sfinți veghetori, fără nume pe care să le pomenim, de multe ori, aiurea…

Dar, sigur, nu voi face aici lista vinilor Bisericii Catolice și a meritelor Papei Francisc – fără dubii, în această din urmă privință. Dar să nu uite românii: acum au fost beatificați preoți greco-catolici care au rezistat și și-au păstrat credința. Dumnezeu fie cu ei, și oamenii să-i respecte în veci! Dar milioanele de români ardeleni care au fost siliți să-și schimbe credința? Dar milioanele și milioanele de români ardeleni care au murit din această cauză, fie în pușcării, fie în bătăi și chinuri, fie trimiși să moară în prima linie a unor bătălii de către oștile principilor catolici, întotdeauna binecuvîntați de Papa?! Dar sutele de milioane de români asupriți veacuri de-a rîndul și supuși nedreptăților, discriminărilor, tratați ca o nație de mîna a doua pentru că aveau altă religie?!

Bine. Hai să nu vorbim de ei. Hai să nu-i aruncăm în față Papei ceva ce unii ar spune că este ipocrizie. Dar, dacă iertăm și iubim, să nu uităm niciodată care e locul nostru! Acela de credincioși ai celei mai drepte, mai jertfelnice, mai milostive și mai apropiate de Christos Biserici creștine – Biserica Ortodoxă Română!

Da, Papa a venit să ne vorbească de Sfînta Fecioară. Ne-a lăsat și un mesaj în acest sens. Da, cultural, oarecum spiritual, e frumos. Dar noi îl avem pe Christos… și atît! Pentru că, așa cum spune Cartea Sfîntă, nimic nu poate mijloci între Dumnezeu și om, decît Fiul! Nu Fecioara, nu îngerii… În marea Biserică Catolică și-a făcut loc un fel de erezie – Mișcarea Mariană, cea care-i dă Fecioarei un rol ce nu are legătură cu credința creștină! O numesc ,,Regina Îngerilor”, o roagă să mijlocească pe lîngă Fiu… Sînt încurajate manifestări ciudate care survin unor viziuni și mai bizare pentru creștinism, precum cele de la Fatima sau Medjugorje, transformînd Fecioara într-un obiect de venerație, chiar de idolatrie…

În fine, e, într-un fel, problema lor… dar uite că vin și aici, pe fondul răspîndirii unor erori transmise unei populații din ce în ce mai inculte și mai zăpăcite… tot de făcăturile Occidentului! De la comportamentul demn de vremurile cele de pe urmă – deviații sexuale, aberații familiale, promiscuitate și prostituție, satanism – pînă la eresuri și șarlatanii de toate felurile!

Pe fondul acesta vin și vorbele frumoase, dar care ne îndepărtează de la Dreapta Credință, spuse dintr-o gură care, în ciuda multor minunate adevăruri, este continuatoarea celor care, încă de pe vremea Asăneștilor, au vrut să ne treacă de la credința Cea Dreaptă, Ortodoxia, la cea care a pierdut, de prea multe ori, Drumul Damascului.

Da, cred că acest Papă argentinian și profund etic este un Om al credinței, Om care nu poartă doar mitra, ci mai ales Crucea – e un Om care se roagă pe treptele Noului Ierusalim, după ce a trăit o viață încercînd să înțeleagă cum să pășească prin colbul de pe multele drumuri ale Damascului. Iar acum, Darul pe care mi-aș fi dorit ca acest Papă să-l aducă românilor și tuturor celor care urmăresc această vizită – era chiar o mînă din acel colb, de pe drumul pe care are loc găsirea Căii, Adevărului și a Vieții. Da, asta m-ar fi convins mai mult decît toate ,,iertările”, ,,beatificările” sau vorbele despre Fecioară și grădina ei.

DRAGOȘ DUMITRIU