Hăitaș, hăitași, s. m.: Om care, făcînd gălăgie mare, stîrnește vînatul din ascunzători și îl gonește spre vînători; gonaci. – Haită + suf. -aș.

După 1990, în timpul celor 5 minunte de glorie a poporului român, pe fondul bucuriei, dar și al inconștienței celor care se bucurau de moartea dictatorului, în locuri ferite de ochiul vigilent al poporului se făceau planuri, se trasau sarcini, se pregătea viitorul luminos și liber al poporului român, ca o recompensă pentru ,,perioada de aur” din comunism. Se pregăteau vînătorii, se pregătea vînatul, se pregăteau hăitașii, astfel încît totul se decurgă conform planificării. Poate că a durat mai mult decît se așteptau unii, sau poate că totul a fost fidel planului, nu știm acum exact. Dar știm și vedem cu ochii noștri că a fost un succes, cei care au dus România în pragul dispariției economice, militare și sociale, se pot bucura că totul a ieșit ,,ca la carte”.

Un popor care nu a acceptat prezența trupelor sovietice pe propriul teritoriu trebuie determinat să se bucure dacă vin alții. Pentru un popor care se urăște mai mult decît orice, regula eliminării capitalului național din economie a fost îndelung aplaudată și promovată de reprezentanții din Parlament, laolaltă, evident, cu toți românii care au ales cu bucurie să fie conduși de alții, de străini. Unui popor care în sînge se pare că are gena slugărniciei, i-a fost simplu să își inoculeze pînă la nivel de trend național faptul că e bine să vină alții la conducere, pentru că noi, românii, nu sîntem buni de nimic. Și se pare că așa și este, pînă la un punct.

Pentru a atinge acest obiectiv, de a îndepărta românii de la românism, de a alunga românii din țară, de a aduce conduceri străine fie la Cotroceni, fie la Guvern, a fost nevoie de implementarea și aducerea la nivelul cel mai înalt de influențare, a mass media, a profeților mediatici, a ziariștilor, a unor actori și chiar a unor grupuri de umor. Și, pentru că toți aceștia trebuie să poarte un nume, i-am numit hăitași! Ei au avut rolul de a trimite România în uitare, de a distruge tradiția și sentimentul de patriotism, de a trimite conceptul de naționalist în derizoriu. Și cum au făcut asta? Simplu și cu ceva bani. Cert este că acum, la mai bine de 30 de ani de la Revoluția din 1989, în România este aproape imposibil să fii român, să îți iubești țara, să fii naționalist, să fii patriot, să fii demn de strămoșii tăi. Hăitașii au avut menirea de a determina poporul să se urască, să își urască istoria sau să o uite, să își urască vecinul, pînă și familia. Românul a ajuns să fie atît de dezbinat încît pînă și hăitașii se văd nevoiți să mai pună frînă din cînd în cînd propriului avînt antinațional, pentru că se pare că și-au supraapreciat subiectul aflat în lucru, respectiv poporul român.

Sîntem praf la mai toate capitolele. Nu avem o economie viabilă, nu avem infrastructură, nu mai producem nimic în țară, sîntem o marfă, sîntem legume, sîntem cei mai mari dușmani ai noștri. Îl înjurăm la unison pe Ceaușescu, dar tot ce avem mai de soi a fost realizat în ,,Epoca de Aur” – și mă refer la realizările încă vizibile, dar și la praful care s-a ales de industrie. În timp ce prin alte țări un spital se face chiar și în 6 zile, în România se poate construi în zeci, poate chiar sute de ani. În timp ce în alte țări se fac autostrăzi și economia se ridică, pe noi, gîndacii și hăitașii nu ne lasă să ne dezvoltăm. În timp ce peste tot renaște spiritul național, la noi poporul stă și își aplaudă propria dispariție. Hăitașii și-au făcut bine treaba. Presa, ziariștii, agenții străini, în fapt, actori și alți tembeli promovați de televiziunile și mai tembele, și-au meritat și își merită banii. Tu, popor român, nu doar că îi iubești pe acești mincinoși, dar ai ajuns să te urăști pe tine, de dragul lor. Bravo!

Tano