Scriam acum ceva vreme că nouă, generația anilor ʼ70, ne-a fost hărăzit să trăim vremuri importante – un comunism compromis, un socialism fals, o revoluție trucată și impunerea de noi valori. Nu știam atunci, sau poate că intuiam, că o să asistăm la impunerea unei stări de alertă, un fel de preambul al unei stări de asediu, o antecameră a dictaturii, fie că e militară, fie că este a unui sistem, ca acum.

Această fugă după mîncare, pe care o observăm în ultimele zile, îmi amintește de luna martie a anului 1994, cînd la cabana Poiana Izvoarelor fiind, eu și cîțiva colegi de facultate am fost izolați din cauza zăpezii pentru cîteva zile, cu toate că ne planificasem vizita pentru doar cîteva ore. Îmi amintesc că acele 4-5 zile, noi, cabanierul și alți turiști am supraviețuit cu slănină, pîine, palincă și ceva ceapă, pentru că altceva nu se găsea. A fost nu doar cea mai euforică stare de asediu din viața mea, dar și un exemplu că slana și ceapa se înțeleg perfect cu palinca și pîinea. Revenind în prezent, mi-am propus să intru într-o izolare autoimpusă împreună cu cîțiva prieteni, avînd ca provizii doar alimentele mai sus enumerate, și să vedem cît și unde ne va duce starea aceasta de alertă națională.

Dacă privim peste graniță, observăm că diaspora se întoarce oarecum forțat acasă, fiind cazuri destul de multe în care infecțiile din țară li se datorează. Și vedem păreri împărțite, unele de-a dreptul populiste – de ce să nu lăsăm românii să revină acasă, uitînd că, de fapt, ei ne pot aduce mari probleme – și altele responsabile, prin care li se cere să nu se întoarcă aici decît după 14 zile de carantină. Sincer, în acest caz, pe populiști nu îi înțeleg și nici măcar nu îi votez.

Mergînd mai departe, observăm că autoritățile chineze sînt optimiste în ceea ce privește evoluția – în fapt, involuția – infecțiilor cu Covid-19, și acuză în mod direct faptul că armata SUA nu ar fi total străină de declanșarea acestei pandemii. În general, cetățenii lumii cam știu că nimic nu este întîmplător, practic guvernul chinez nu face altceva decît să confirme faptul că originea acestui coronavirus nu este tocmai naturală. Sînt suspiciuni fie că poporul chinez l-a fabricat, fie că el a fost „plasat“ în regiunea Wuhan de către americani. Nu există, însă, nici un fel de confirmare oficială, așa că virusul Covid-19 va rămîne un produs al unei partide de sex nereușite dintre un liliac și un șarpe.

Oamenii de știință spun că undeva prin iunie-iulie pandemia se va încheia. Eu cred că ceea ce trăim acum este un preambul al unui fenomen mai mare, mai de efect, mai fierbinte și foarte prezent în zona geografică a Europei de Est. Așa că, lăsînd deoparte starea de alertă națională din prezent, e bine să ne pregătim sufletește pentru starea de asediu, pe care eu o întrevăd în viitorul apropiat.

TANO