România dispune de un patrimoniu cultural și natural remarcabil, care ar putea constitui un motor de dezvoltare economică prin intermediul turismului. Cu toate acestea, valorificarea sa este adesea superficială, fragmentată și lipsită de o strategie coerentă. Dacă în alte state central-europene turismul cultural generează miliarde de euro anual, în România potențialul rămâne mult subexploatat.
Datele Institutului Național de Statistică arată că în 2022 România a înregistrat 12 milioane de sosiri turistice, din care doar 20% au fost vizitatori străini. Prin comparație, Ungaria a atras 40 de milioane, iar Bulgaria 27 de milioane. Această diferență ilustrează clar lipsa competitivității noastre în domeniu. „Avem sate tradiționale unice, castele spectaculoase și o moștenire istorică bogată, dar lipsim aproape total din circuitele turistice internaționale”, afirmă istoricul Adrian Cioroianu. În același timp, rapoartele Comisiei Europene subliniază că România are printre cele mai scăzute investiții în infrastructura turistică din Uniunea Europeană.
După căderea regimului comunist, România a intrat într-o etapă de tranziție economică și socială. Turismul cultural, care în perioada anilor ’70-’80 aducea sute de 
mii de vizitatori străini anual, a intrat într-un declin vizibil. 
Lipsa investițiilor, infrastructura învechită și imaginea externă negativă au contribuit la scăderea interesului pentru destinațiile românești. În timp ce Croația sau Polonia au investit masiv în promovare internațională, România a rămas în urmă. „După 1990 am pierdut startul în competiția turistică regională. În timp ce vecinii noștri se promovau agresiv la târgurile internaționale, România era absentă sau prezentă într-o manieră modestă”, explică consultantul în turism Răzvan Pascu.
Problemele sistemice sunt evidente. Infrastructura rutieră deficitară face ca accesul la multe obiective turistice să fie greoi. Lipsa centrelor moderne de informare și numărul redus de ghizi acreditați afectează experiența vizitatorilor. 
Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, peste 600 de monumente istorice se află într-o stare critică, iar fondurile alocate restaurării sunt insuficiente. Mai mult, digitalizarea patrimoniului și integrarea sa în platforme online moderne este aproape inexistentă.
„Turismul modern se face și online. Dacă nu exiști pe platformele digitale cu informații clare, fotografii de calitate și posibilitatea de rezervare, pierzi vizitatori”, atrage atenția Anca Pavel-Nedea, fost președinte al Autorității Naționale pentru Turism.
Totuși, există și exemple care demonstrează poten­țialul turismului cultural. Sibiul, desemnat Capitală Culturală Europeană în 2007, a cunoscut o transformare spectaculoasă, atrăgând sute de mii de turiști anual. Cluj-Napoca, prin festivalurile internaționale de muzică și film, a devenit un pol de atracție pentru tineri din toată Europa. Brașovul și zona Bran-Moeciu profită din plin de mitul lui Dracula, în timp ce Oradea s-a reinventat prin reabilitarea clădirilor Art Nouveau.
Alba Iulia este un alt exemplu de bune practici: Cetatea Alba Carolina a fost restaurată cu fonduri europene și a devenit un reper cultural și turistic major. De asemenea, Horezu, renumit pentru ceramica sa, este inclus în patrimoniul UNESCO și atrage vizitatori interesați de tradițiile autentice.
Pentru a înțelege mai bine decalajul, este suficient să privim spre Croația. Țara cu o populație de doar 4 milioane de locuitori atrage anual peste 15 milioane de turiști, grație investițiilor masive în promovare și infrastructură. Polonia, prin reabilitarea orașelor istorice precum Cracovia sau Gdansk, a devenit un magnet turistic. În comparație, România rămâne aproape invizibilă pe piața europeană a turismului cultural.
Pentru a valorifica potențialul, România are nevoie de o strategie coerentă. Specialiștii propun dezvoltarea de „rute culturale europene”, care să includă cetăți medievale, biserici fortificate, castele și tradiții populare. Digitalizarea și promovarea pe platformele internaționale sunt esențiale. În plus, parteneriatele public-private pot atrage investiții în infrastructură și servicii. „Turismul cultural înseamnă nu doar venituri, ci și diplomație publică. Prin promovarea valorilor noastre putem construi o imagine pozitivă la nivel internațional”, afirmă profesorul Constantin Hlihor.
România se află între oportunitate și neglijență. Dacă va investi inteligent în promovare, infrastructură și protejarea patrimoniului, turismul cultural poate deveni un pilon central al economiei naționale. Dacă nu, riscăm ca bogățiile noastre culturale să rămână simple resurse nevalorificate, iar decalajul față de statele vecine să se adâncească.
Într-o lume în care identitatea culturală devine un atu esențial în competiția globală, România are datoria să își valorifice moștenirea. Potențialul există, dar depinde de voința politică și de implicarea mediului privat ca el să devină realitate.
IOAN TEODOR