Motto: ,,Poetul este fericit să atîrne în lama de cuțit”. 

VLADIMIR VÎSOȚKI

Dincolo de agitația generată de epidemia de Coronavirus, de penibilul scandalului politic din țară, de reacțiile jenante ale Bruxelles-ului la orice problemă și dincolo de tupeul nesimțit pe care și-l permit unii ambasadori, ei bine, depărtîndu-mă pentru o seară de toate acestea, am moderat lansarea unei noi cărți a prietenului meu Iurie Roșca. Da, Iurie Roșca, patriotul român din Basarabia, devenit, din simbol al unirii, un fel de trădător pentru unii care se proclamă unioniști și deținători ai dreptului de a defini și a cere Unirea.

Iurie Roșca a devenit ,,omul rușilor”, altfel spus, în contextul curentului impus de uriașa mașină de propagandă atlantistă, Iurie e un mare „trădător”! Iar în paralel, începînd cu 2014, a început o amplă operațiune de inoculare a rusofobiei în România și a ideii că Rusia lui Putin e un pericol real pentru țara noastră – un agresor aflat mereu în blocstarturi, gata să țîșnească în fruntea diviziilor de tancuri pentru a ne ocupa și a ne distruge!    

În opinia mea, aceasta e cea mai mare operațiune de manipulare desfășurată în România! Desigur, și comuniștii primilor ani de după 1947 au procedat la o implantare a unor idei false despre chiaburi, burghezi, exploatatori etc. – dar se adresau unei populații în mare parte analfabete, fără posibilități de informare directă! Or, acum e cu totul altceva!

Cazul lui Iurie Roșca e definitoriu pentru ceea ce se petrece; Iurie, primul mare unionist și ,,pro-european”, și-a dat seama că încîntătoarea Europa înseamnă, din multe puncte de vedere, o mare minciună. O pastilă cu otravă într-o cașetă de zahăr! Că înseamnă nu doar o dominație totală – politică, economică, diplomatică etc. – dar și o renunțare la… ceea ce el și basarabenii nu puteau ceda: întîietatea moralei și tradiției credinței ortodoxe! Iurie Roșca a ales alternativa, gîndirea și soluția alternativă, căutînd aliați în această bătălie. Aliați din toată lumea, din Rusia – principala victimă a sovietizării atee – pînă în Occidentul sătul de lipsa de Dumnezeu. A realizat ,,Forumul de la Chișinău” – poate cea mai importantă manifestare a unui alt fel de a gîndi.

Lansarea volumului ,,Interesul Național ca modus vivendi” a stîrnit reacții extrem de puternice. A fost precedată de un bizar anunț al lui Ilie Ilașcu, care anunța, nici mai mult, nici mai puțin decît o ,,misiune de destabilizare a societății române”, operă a Serviciilor rusești! Reproduc mesajul lui Ilașcu așa cum l-a postat acesta pe Facebook, fără nici o corectură:

,,Serviciile secrete ale Federatiei Ruse, sub acoperirea unei lansări de carte a lui Iurie Roșca, organizează la 5 martie o misiune de destabilizare a societății române, la Hotelul Cișmijiu din Bucuresti, sala Servantes, la ora 18:00. Persoana intoarsa de pe Aeroportul Otopeni inapoi la Moscova pleca la această misiune...Ca sala de rezerva este planificata cea de la Centrul Cultural al Federatiei Ruse de la Bucuresti... Dragi romăni veniți în masă să aflati, că neamul romănesc nu se trage de la DACI ci de la hoardele barbare SLAVE... Bravo, ministerului de Externe al României și a SIE și SRI, care au reacționat la vreme. Trag nădejde, că și maine 5 marte ORGANELE ABILITATE a STATULUI ROMÂN își vor ONORA ANGAJAMENTELE...”.

Paranteză: povestea cu ,,savantul rus” e o mare rușine – pe care am expus-o și la lansare. Nu e vorba de nici un ,,savant”, e un om de cultură rus, un poet, care a studiat și aspecte ale istoriei vechi ale populațiilor scite/sarmate – și a descifrat, spune el, niște tăblițe antice. Pe baza acestor studii a scris o teorie a relațiilor dintre daci și sarmați. Nu este vreo ,,propagandă”, nu a fost promovată nici de Sputnik, nici de vreo altă agenție rusă – iar respectivul urma să-și prezinte studiile în fața unui mediu român avizat, la universități, nu să promoveze idei în fața unui public neinstruit, manipulabil. Ce era greșit în asta, nu pot să înțeleg… cert este că omul a fost expulzat, fără vreo explicație, de la vama Otopeni! Un gest inexplicabil care, fără să fie însoțit de argumente, reprezintă o faptă gravă, asociabilă cu gesturi extremiste! Am întrebat la lansare – oare ce a făcut statul român pentru daci, pentru punerea în valoare a istoriei acestora, de este atît de sensibil la o simplă teorie alternativă? În fine, un caz despre care poate vom avea mai multe date în curînd. Pînă atunci, o întrebare: oare cîți dintre cei care au atacat Biserica, axa existenței și istoriei noastre, a românilor, au fost expulzați?... Sau cei care ne-au definit drept ,,criminali”? Unii primesc chiar onoruri și funcții azi…

Să revenim la lansarea cărții lui Iurie Roșca.

Mai multe publicații au relatat, subliniind cîteva aspecte „esențiale”. Că a fost în public Gelu Voican cu soția, care a și transmis on line că eu, prezentîndu-l pe Adrian Severin, NU am precizat că e ,,pușcăriaș” și chestii ,,inteligente” din astea. Dar, ce a frapat mai tare a fost asocierea ,,Vladimir Putin, un cruciat modern”, pe care unii ziariști au pus-o în seama lui Iurie Roșca. De fapt, Iurie a spus clar că asocierea îi aparține lui Patrick J. Buchanan, unul dintre cei mai importanți conservatori americani, consilier al președinților SUA Nixon, Ford și Reagan!

Pe scurt, cartea lui Iurie Roșca este o culegere de articole apărute în ultimii 3 ani în presa scrisă și online, nu vreun manifest cu rol special – dar este, fără dubii, o culegere de idei cu o altă orientare decît cea impusă în România. De ce spun impusă? Exact din motivele expuse aici – gîndești altfel, ești atacat, ești ,,vopsit” ca ,,om al rușilor”, plătit de Putin etc.

Voi face în această ediție un exercițiu unic: prezint fragmente (selectate de mine) din cartea ,,Interesul Național ca modus vivendi”, pentru a analiza singuri ce și unde greșește Iurie Roșca, unde ,,manipulează” – dar și unde are dreptate. Dar, mai ales, după ce veți citi, poate veți încerca să înțelegeți ce mare pericol paște România: ocupația axiologică, așa cum îi definea Sorin Dumitrescu, marele pictor, lui Iurie Roșca, situația actuală a României. O țară care se vrea a semidocților. Citiți și vedeți o gîndire alternativă – adică o altă părere românească, nu cea promovată pe linia ,,pro-Vest”.

Notă: Intertitlurile au fost puse de mine, selecția a fost făcută fără un profil anume, doar în timpul lecturii.

Acelaşi duşman extern

,,Mai exact, şi Moldova, şi România, şi Rusia au acelaşi duşman extern: imperialismul planetar al atlantismului anglo-saxon” (Nota mea, DD: aș spune pericol, nu dușman).

Rezistenţa noastră nu poate fi doar militară, politică şi economică

,,Dar pentru a fi eficientă, durabilă şi în definitiv victorioasă, rezistenţa noastră nu poate fi doar militară, politică şi economică. Ea trebuie să fi e în primul rînd una ideologică” (Nota mea, DD: mai curînd ideatică, decît ideologică).

Care ar fi rostul acestui efort?

,,Ieri am fost întrebat din nou de către cineva de ce scriu articole, traduc, editez cărți, apoi le lansez public, organizez conferințe internaționale, alte evenimente? Altfel zis, care ar fi rostul acestui efort, care ar fi mobilul meu interior, ce mă determină să fac toate acestea. De fapt, totul e foarte simplu. Atunci cînd, în urma unor căutări, meditații, experiențe și lecturi, reușesc să pătrund noi zone de cunoaștere, simt nevoia mărturisirii adevărurilor pe care le-am aflat. Așa e tot omul, are necesitatea firească de a-și comunica preocupările și descoperirile (mai mari sau mai mici) celor din jur”.

Societatea, gata să-și spargă capul pentru niște mize false

,,Războiul total al Vestului global (cu centrala în SUA) împotriva Estului continental (cu centrala la Moscova) sparge societatea în tabere beligerante, gata să-și spargă capul pentru niște mize false sau prost înțelese”. (Nota mea: Iurie Roșca vede lumea după chipul lui, implicat, în război... În opinia mea, lumea nu mai e nicicum, e letargică, în afara trăirii clipei nu mai e interesată de altceva.)

ONU a devenit cea mai coruptă organizație internațională

,,Vorba e că este bine cunoscut faptul că anume ONU, care, așa cum afirma recent în ultimul său discurs despre starea națiunii Viktor Orban, premierul Ungariei, a devenit cea mai coruptă organizație internațională, alături de instituțiile UE, acestea fiind totalmente penetrate și corupte de către rețelele globaliștilor de teapa lui George Sörös. Anume ONU, prin impunerea unor pretinse valori cum ar fi homosexualitatea, feminismul, poliția juvenilă, individualismul hedonist ca sistem de referință pentru țările lumii, reprezintă cel mai mare pericol la scară planetară pentru familia tradițională și natalitate”.

,,Din cîte se vede, a fost mult mai ușor pe vremea sfîrșitului URSS ca poporul să se ridice la apărarea valorilor naționale: Limbă, Alfabet, Tricolor, Independență. Parcă ne-am recăpătat atunci multe dintre drepturile noastre naționale. Dar oare valorează acestea ceva fără recuperarea plenară a drepturilor noastre religioase, a demnității noastre de creștini ortodocși, a onoarei noastre de a fi mărturisitori ai Lui Hristos?”

,,La distanță de un secol, lumea rusă își revine cu greu din coșmarul pe care l-a trăit. Acest proces de recuperare a propriei identități, distruse aproape integral în cei 74 de ani de regim sovietic, este unul lent, anevoios, nelipsit de ezitări și chiar de unele rătăciri. Și totuși, șansa ca renașterea credinței ortodoxe și revenirea la propriile valori ancestrale să conducă societatea rusă nu doar spre depășirea iluziei comuniste, ci și a celei liberale este mare. Și asta mai ales pentru faptul că neamul acesta a umplut cerul cu martiri și noi mucenici de-a lungul sîngeroasei perioade a terorii roșii. Rugăciunile lor, conjugate cu credința și fapta celor de azi, reprezintă acea forță duhovnicească enormă, care poate să aibă o contribuție cardinală la marile schimbări ce se anunță în lume”.

,,Acum vreo doi ani și ceva, în cadrul unei emisiuni televizate pe care o înregistram la București, bunul meu prieten, academicianul Sorin Dumitrescu, iconarul, scriitorul și editorul, fiind întrebat cum o mai duce România după căderea comunismului, îmi răspundea cu durere: «Dragul meu, sîntem supuși celei mai perfide și mai grave forme de ocupație, ocupația axiologică». Oare nu anume în această perioadă s-au intensificat denigrările cu aer doctoral (în spatele căruia se pitește rînjetul bestial al demolatorilor identității românești) ale lui Eminescu? Dar oare un Nae Ionescu, un Nichifor Crainic, un Mircea Vulcănescu, un Mihail Manoilescu, un Radu Gyr, un Petre Țuțea și atîția alții nu sînt trecuți și ei la index de către neocominterniștii specializați în stigmatizări și culpabilizări ale vîrfurilor culturii române?”

,,Orice om se naşte în sînul unei familii, în sînul unui neam şi, odată cu Botezul, în sînul unei Biserici. Acesta este datul fundamental, axiologic, peste care nu se poate trece decît cu riscul de a rămîne robit de materialismul primitiv. Un dat care nu ţine cont de opţiunea personală a cuiva. E ceea ce există obiectiv, indiferent dacă cutare sau cutare ins este sau nu conştient de propria identitate. Îmbrăţişarea acestei viziuni tradiţionale asupra persoanei şi asupra colectivităţii etnice ne-a permis, de exemplu, celor care avem o preocupare aparte pentru problema naţională, să ne vindecăm de concepţia marxistă a materialismului istoric, şi să redevenim în albia unei normalităţi din care deviasem sub regimul sovietic”.

,,Român fiind, fireşte, ţin la neamul din care fac parte. Ceea ce nu mă face să mă simt nici superior, nici inferior în raport cu alte neamuri. Pur şi simplu acesta e al meu, şi de aceea ţin la el într-un mod cu totul aparte, avînd faţă de celelalte naţiuni respectul cuvenit. Relaţia cu mama este identică. Pe a ta o iubeşti, în timp ce celorlalte le porţi respectul. Aşa cum nu poţi face uz de libertatea de opţiune în raport cu propria mamă, care reprezintă un dat invariabil, tot astfel nu te poţi sustrage propriei apartenenţe naţionale decît printr-o fraudă logică sau o infracţiune morală. Poţi să nu fii conştient de propria identitate naţională, dar să ţi-o modifici în mod arbitrar nu îţi stă cu putinţă. Astfel zis, naţionalitatea nu este un act de voinţă umană, ce ar putea să se modifice după bunul plac al persoanei. Poate fi vorba cel mult despre o criză de identitate, cum este cea pe care o suportă românii basarabeni ca urmare a dominaţiei străine îndelungate. Deci, nu identitatea românească a basarabenilor s-a modificat, ci conştiinţa lor a fost deplasată spre o falsă identitate”.

,,Fascinaţi de splendoarea civilizaţiei occidentale, văzute fugar în scurtele vizite dincolo de fosta „cortină de fier”, aceştia exaltă o frazeologie proeuropeană cu aceeaşi uşurinţă cu care mai ieri îşi afişau orientare filorusă. De fapt, astfel de atitudini superficiale sînt în contradicţie cu valorile europene autentice, care nu pot fi separate de naţiunile ce le-au creat. Prezenţa la masa naţiunilor europene cu întreaga zestre spirituală a neamului nostru este rolul natural care ne revine în familia europeană. La Strasbourg sau la Bruxelles nimeni nu are nevoie de imitatori lipsiţi de personalitate, ci de parteneri demni şi serioşi”.

,,Acum treizeci de ani nu eram conștienți nici de faptul că înfrîngerea noastră nu este doar una ideologică, dar și geopolitică, economică, civilizațională și culturală. Eram într-atît de naivi, încît am acceptat condițiile de capitulare impuse de către occident ca pe un dar suprem, ca pe un gest de caritate. Astfel, spre deosebire de ocupația militară brutală a URSS, în perioada perioada postsovietică s-a produs o ocupație non-militară, dulce, „soft”.

Ce rol ni se atribuise în economia globală

,,Fascinația indusă de către «democratizare» a fost atît de puternică, încît am recurs la liberalizarea economiei, la privatizarea de masă, la liberul schimb, la creditarea externă, și asta fără ține cont de faptul ce rol ni se atribuise în economia globală. Astfel, Moldova a devenit o periferie a sistemului capitalist mondial”.

,,Și doar după o îndelungată experiență politică, inclusiv la scară internațională, după ce am devorat numeroase cărți în domeniul geopoliticii, economiei etc., am ajuns să înțeleg ce se întîmplă cu adevărat în societatea noastră. Adevărul pe care l-am descoperit consta în faptul că eliberatorii occidentali nu sînt de fapt decît noii noștri ocupanți. Ceea ce a constituit un veritabil șoc pentru mine”

,,Rusia sub mandatul lui Putin se afirmă nu doar ca un stat independent și o putere mondială. Ea se manifestă și ca o civilizație de alternativă în raport cu un Occident global, ultimul urmărind să se impună pretutindeni prin forța armelor, prin războaie economice, precum și prin inginerii sociale susținute de un dispozitiv propagandistic uriaș”.

Procedeu de inginerie socială negativă

,,Acest procedeu de inginerie socială negativă se bucură de un succes major în Republica Moldova în virtutea rivalității – explicabile istoric, dar contraproductive și exploatate cu perversitate la ora actuală – dintre Rusia și România asupra teritoriului nostru. Așadar, rusofilii, care sînt în mod obligatoriu românofobi, luptă de zor cu românofilii prin definiție rusofobi, «moldoveniștii» se păruiesc la sînge cu unioniștii identitari și totul merge strună preț de trei decenii”.

Care dintre cele două tabere beligerante are dreptate?

,,Bine, bine, s-ar putea întreba cititorul, și atunci care dintre cele două tabere beligerante are dreptate? Răspund: nici una, nici alta. Adevărul e că doar depășirea acestor clișee de gîndire ne poate scoate din capcana unor jocuri inspirate dinafară, care țintesc repetarea scenariului georgian și ucrainean în Republica Moldova: ostilități militare, victime omenești, divizări teritoriale definitive care face indispensabilă prezența americanilor ca singur garant în fața zisului «pericol rusesc».

Altfel zis, apărarea independenței statale a Republicii Moldova, evitarea unor conflicte interne și a unei destrămări teritoriale definitive presupune abandonarea calapoadelor ideologice sovietice, depășirea complexelor identitare, acceptarea realității cînd o singură limbă, în virtutea istoriei noastre dificile și a unui specific al mentalului colectiv, poartă două denumiri, care nu se exclud, ci se completează reciproc”.

,,Desigur, astfel de abordări sînt mai greu de acceptat. Ele determină abandonarea confortului psihologic pentru ambele unghiuri de vedere și reconsiderarea paradigmei de interpretare a realităților de la noi. Lucrurile se mai complică și prin faptul că ambele nișe de interpretare a realității sînt apanajul unor discursuri politice antagoniste, aducătoare de dividende electorale deopotrivă ambelor tabere beligerante. Iar într-o democrație de masă politicienii, de regulă, sînt captivii simpatiilor și percepțiilor electoratului. Sarcina acestora nu e să practice o pedagogie națională aducătoare de consens național și stabilitate internă, ci tocmai să exploateze diviziunile existente în scopuri strict pragmatice”.

,,Poate oare o clasă politică românească, care a cedat suveranitatea națională în favoarea «partenerilor strategici» occidentali și a pierdut orice urmă de onoare, spirit de sacrificiu și demnitate, să genereze un «proiect de țară» cu pretenții de refacere a României interbelice? Oare guvernul de la București are libertatea de acțiune, necesară realizării unui astfel de proiect? Oare nu centrele de influență de peste ocean fac și desfac toate jocurile politice și economice de la București?”

DRAGOȘ DUMITRIU