Dragi aspiranți la un loc în Parlament, dacă nu aveți un general pe lîngă voi, un Serviciu, nu puteți accede în forul legislativ al țării. Uitați, dragi români, de ce au murit tinerii la Revoluție, de ce Ceaușescu a murit la Târgoviște și de ce, timp de 30 de ani, România s-a dus de rîpă: pentru că Serviciile au făcut tot ce a fost necesar ca de țara asta să se aleagă praful. Forța securiștilor de ieri este nimic față de puterea pe care o au securiștii de azi. Serviciile de ieri sînt o joacă pe lîngă influența Serviciilor de azi. Totul este orchestrat de generali, colonei și de acei simpli executanți care stau fie în fața laptopurilor, fie în mass-media sau în institutele de sondare a opiniei publice.

Să ne întrebăm, așadar: ce șansă reală există ca un partid românesc autentic să intre în Parlament și să facă ceva bun pentru România? Eliminăm din stard rebuturile PSD și PNL. USR și AUR sînt ale lui Kövesi și Coldea, că doar nu degeaba Simion și Șoșoacă se declară mari fani #rezist. PMP-ul lui Băsescu este și el arondat pe undeva, pentru că altfel nu atingea nici măcar acel procent mediocru de 5%.

Acum rămîne să ne întrebăm: unde se termină democrația și unde decide poporul? Pentru că se pare că în locul poporului, în prezent decide un nene general din cine știe ce organizație mai mult sau mai puțin cunoscută. Este evident că nu poporul își decide reprezentanții în Parlament, așa cum nu are nici o posibilitate de a reacționa în fața nedreptăților pe care democrația asta dementă din România i le tot face. Românii votează, da. Dar nu ei decid, ci, cum am spus, un grup restrîns de indivizi ale căror interese sînt diferite de cele ale poporului. Este un fapt cunoscut încă din anul 2000, de cînd Corneliu Vadim Tudor a fost furat în turul doi al alegerilor prezidențiale, sau din 2008, cînd s-a decis ca PRM să nu mai intre în Parlament. În fond, acela a fost momentul în care România a fost lăsată de izbeliște, pradă șacalilor care încă o mai rod cu lăcomie. Știm că voturile sînt aranjate și mai știm că doar anumite partide au voie să acceadă în Parlament, loc de dezmăț și furt organizat populat de indivizi fazi, membri ai partidelor care se tot rotesc la guvernare. Mai știm că Sistemul mai adaugă din cînd în cînd cîte o figură nouă la panou pentru a oferi românul încă o speranță că va fi bine pentru următorii patru ani. Mai știm că, din cînd în cînd, același Sistem își mai sacrifică cîte un adept, așa cum Lăpușneanu a făcut cu Moțoc, tocmai pentru a-i oferi românului naiv încă un sentiment că este stăpîn pe situație, cînd, de fapt, este mințit la nesfîrșit. Și acum, la acest scrutin, vedem figuri care dispar, figuri noi care apar din neant, dar care, în realitate sînt aceleași proiecții false ale unui sistem nenorocit care a făcut din România o colonie.

Cine a cîștigat alegerile parlamentare, de fapt? Ei, cei care au intrat în Parlament ca persoane fizice și echipelor lor. Au mai cîștigat bugetarii și Serviciile. Dar România a pierdut încă o dată. Așa se întîmplă de 25 de ani încoace și așa va fi încă mulți ani de aici înainte, pentru că, în fapt, nu românii sînt cei care își decid viitorul, ci Serviciile. Românii nu fac decît să semneze, din patru în patru ani, cîte un contract în alb, pe care aleșii își aștern propriile interese. Asta este democrația românească.

Traversăm o profundă criză sanitară însoțită de o criză economică din ce în ce mai dură. Mulți o percep dar puțini sînt cei care realizează ce va urma. Vremuri grele vin pentru că PNL nu a făcut nimic bun pentru țară, ca și PSD, de altfel, și pentru că nici unul dintre aceste partide nu realizează că această criză profundă în care țara va cădea nu mai poate fi oprită. Economia României funcționează doar pe baza împrumuturilor –în ultimele luni, guvernanții s-au împrumutat cît pentru 20 de ani. Unde sînt acei bani, vom afla cîndva, sau poate niciodată. Incompentența guvernanților este depășită doar de obediența lor față de străinătate și de stăpînii ascunși. Inerția românilor este, la rîndul ei, depășită doar de incultura lor politică și de prostia de care dau dovadă atunci cînd au impresia că un scrutin electoral chiar le va fi benefic.

Lumea se află, cumva, în pragul unor mari schimbări, iar țara asta va intra curînd într-un malaxor dur fără ca românul de rînd să poată înțelege ce se întîmplă cu el. Elitele lumii se pregătesc, națiunile independente și puternice își consolidează fiecare poziția economică și militară, pentru că încă nu se știe cum se va produce tranziția la noua ordine mondială: dacă va fi realizată printr-o nouă Yalta, la negocieri, sau pe calea armelor. Iar noi, românii, încă nu știm care ne va fi soarta, pentru că am ales să rămînem în poziția pe care am avut-o mereu pe parcursul istoriei: element de schimb pentru marile puteri, un produs geopolitic de tranzacționare și nimic mai mult.

Urmează patru ani de foc pentru această țară, la finalul cărora nu știm dacă vom mai fi în această configurație statală sau rupți în două, trei entități. Nu știm dacă vom fi o colonie sau doar un teritoriu arid al unui război care nu a fost al nostru, dar la care am participat în mod evident fără să ne dorim acest lucru. Vor fi patru ani grei, cu crize economice majore, cu încă o criză medicală, poate și cu ceva cataclisme naturale și, evident, cu șanse mari să fim parte a unui război fără să ne dorim asta. Pe de altă parte, singura șansă a României de a redeveni stat național este un război în care să ne poziționăm de partea cîștigătoare. Altfel, nu avem nici o șansă pînă la noile schimbări geopolitice viitoare, care se vor produce peste încă 100 de ani, sau mai mult. Să nu uităm că independența a fost obținută cu un război în 1877, că România Mare s-a format datorită faptului că ne-am situat de partea cîștigătorilor în 1918, că am devenit un stat balama cînd am ales să fim de partea Germaniei în 1941. Prin urmare, măreția nu se obține prin vorbe frumoase și discursuri, ci cu sînge și cu iubire de neamul de care aparții. În nici un caz altfel!

TANO