Lumea unipolară – comunismul global al umanității
  • 10-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 1030
  • 8

Democrația implică pluripartidism. Mai multe partide, de diverse orientări, se luptă, teoretic, pentru binele țării pe care doresc să o guverneze sau pe care chiar o guvernează. În comunism, această practică nu există, un singur partid fiind la conducere, o singură doctrină, un singur conducător extrem de greu de dat jos.

Diversitatea forțelor politice dintr-un stat se numește democrație. La nivel regional și global, se numește multipolaritate, care presupune existența mai multor centre de putere care își doresc, prin diverse mijloace, să își întărească puterea și să ofere propriilor cetățeni securitate și prosperitate. O lume multiploară este echivalentul democrației.  La nivel global, echivalentul comunismului se numește unipolaritate, hegemonia unui singur stat. Atunci cînd nu există nici un oponent al celui mai puternic, ce pot face țările aflate în această închisoare pentru a se elibera pe cale paș­nică? Rolul ONU a fost aducerea marilor puteri la aceeași masă pentru a discuta și a-și împărți lumea. Teoretic, ONU reprezintă singura putere mondială, sub umbrela căreia se dezvoltă multipolaritatea statelor care o compun. Ei bine, în realitate nu mai este așa. Acum sîntem foarte aproape de a-i oferi lumii un comunism global, dar cu o altă denumire ceva mai ușor digerabilă – globalism sau progresism agresiv. Nu se numește comunism, dar comunism este. Existența unui singur partid e comunism. Cînd la nivel global există un singur decident, tot comunism se numește, chiar dacă acel decident sînt SUA, o fostă mare cetate a democrației ajunsă acum la nivelul unui neocomunism greu de definit și dificil de oprit din dezvoltare.

În acest moment, pot spune că nu există nici o mare diferență între Germania anilor ʼ30 și SUA actuală. Se pare că libertatea excesivă duce la agresivitate. Or SUA, de cînd s-au văzut singure pe terenul de joacă numit Terra, au luat-o efectiv razna.

În ceea ce mă privește, cred că este important să existe dreptul de a alege. Cred că progresul lumii nu a fost generat de un imperiu, cu toate că, la nivel comercial, imperiile au avut rolul lor în istoria lumii. Modul în care SUA împarte în lume ,,democrația” este asemănător cu repartizarea creștinismului în America de Sud, cu mult timp în urmă, cînd preoții aveau într-o mînă o Biblie și în cealaltă o sabie. Și nu putem spune că a fost bine ce au făcut. Acum, americanii au într-o mînă dolari cu care cumpără politicieni și structuri, iar în cealaltă cîteva sute de mii de tone de diplomație.

Lumea multipolară este și va rămîne adevărata democrație a civilizației. Lumea unipolară nu va depăși niciodată nivelul retrograd al unui comunism mascat. Aceasta este realitatea, iar cei care cred contrariul sînt, de obicei, plătiți pentru a susține lumea unipolară. Indiferent de țară, indiferent de civilizație, indiferent de epocă, progresul omenirii s-a produs mereu pe un fond al diversității. Pînă și conflictele au avut un rol important în progres, fie că vorbim de știință, fie de latura socială. Lumea a prosperat pentru că diversitatea a primat în fața unei plictisitoare perfecțiuni a unui comunism mai mult sau mai puțin forțat. O lume în care o potențială Putere nu va avea deloc Opoziție va reprezenta finalul societății actuale. Cel mai trist este că mințile luminate ale planetei sprijină necondiționat o lume unipolară, doar pentru simplul fapt că ei vor trăi bine în lumea aceea. Nu înțeleg și nu au înțeles niciodată că, de obicei, valorile se schimbă, că roata se învîrte și că nu știm niciodată cînd noaptea de cristal va fi urmată de o noapte a cuțitelor lungi.

Îmi doresc ca intelectualitatea să înțeleagă că o lume unipolară nu trebuie să existe, mai ales că, pentru țările mici, așa cum este România, este foarte dăunătoare. În 1989 am scăpat de comunism, de acel partid unic care a făcut atît bine, cît și rău. Cert este că noi, românii, ne-am dorit libertate și un regim democratic. De ce să renunțăm acum la aceste valori, doar din frică sau pentru că aceasta este direcția în care merge turma?

În acest moment, la nivel global există foarte puține state care se opun hegemoniei americane. ONU a devenit o paiață, un organism mort care înghite sume uriașe de bani. Presiunea pe care țările prizoniere globalismului comunist mondial o pun asupra țărilor rebele este imensă și este doar o chestiune de timp pînă cînd acestea vor ceda. Ce vom face după aceea? O putere mondială unică, un guvern mondial condus de cei care au demonstrat că nu pun prea mare accent pe viață, ci doar pe profit și imagine?

Cei care încă mai pot face diferența vor dispărea într-o lume mai bună. Problema este că viitorul lor nu va fi întocmai. Spun cei care au viitor, pentru că toți cei care adoră comunismul global nu au urmași, sînt cei ale căror gene se închid odată cu moartea lor, fapt pe care acum mulți îl înțeleg, pentru că nu le pasă cu adevărat ce urmează după ce ei se transformă în praf și pulbere.

Comunismul global este nociv. Democrația globală este șansa de care țările mici trebuie să profite, pentru că, în lupta celor mari pentru putere, cei mici se pot strecura cu abilitate și pot crește fie în siajul lor, fie la umbra lor. Avem multe exemple de acest gen în istorie și, cumva, viitorul nu trebuie schimbat atît de radical încît să lăsăm niște minți cu adevărat bolnave să transforme întreaga lume într-un imens lagăr de concentrare în care politicienii locali și acoliții lor sînt gardieni, iar elita mondială este o clică despre care nu știm dacă vreodată va fi judecată.

Dumnezeu este mare, și El știe că drumul umanității în această direcție nu este unul bun. Prin eliminarea Turnului Babel, El a dat un mesaj clar lumii asupra faptului că nu va permite ca omenirea să fie formată dintr-un singur stat, cu o singură limbă. Exact asta își dorește elita globală actuală. Un Turn Babel pe care, într-un fel sau altul, Dumnezeu îl va dărîma. Fie cu vorba bună, fie cu palma.


TANO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite