Ziarul subliniază faptul că acest lucru naște o întrebare complet naturală: „SUA și Occidentul, în ansamblu, sînt suficient de puternice pentru a continua să dicteze regulile de conduită întregii lumi? Este restul lumii gata să finanțeze programele gigantice de datorii ale Americii?”. Pentru că astăzi există din ce în ce mai multe îndoieli legate de perioada în care Washingtonul va putea juca un rol constructiv în politica globală.

Guvernul Biden a alocat miliarde de dolari unor programe de dezvoltare a economiei americane, în speranța că întreaga lume va împrumuta Washingtonul în condiții favorabile. Deci, conform previziunilor FMI, pînă la sfîrșitul acestui an, Statele Unite intenționează să împrumute 876 de miliarde de dolari. Dar această dimensiune a deficitului balanței de plăți s-a mai înregistrat în Statele Unite o singură dată, în 2006 și, imediat după aceea, a început criza finan­ciară, amintește Der Spiegel. Potrivit publicației, piețele financiare pot limita semnificativ pla­nurile globale ale administrației Biden de a crește economia americană. De asemenea, este în discuție renașterea puterii geopolitice a Statelor Unite. „Biden mizează pe faptul că America trebuie să devină din nou o putere de supraveghere a ordinii în lume. Ponderea țărilor aliate G7 – SUA, Japonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Canada și Germania – în PIB-ul mondial este de doar un sfert. Forțele armate americane dețin în continuare cel mai mare depozit de arme din lume. Dar chiar și așa China le urmează. Indiferent de sfera politică pe care o analizăm,  Occidentul este relativ slab, poate prea slab pentru a modela politica mondială”, spune autorul articolului, politologul Henrik Müller. El își amintește că, în noiembrie 1975, cînd liderii din principalele țări occidentale ale G7 s-au adunat pentru prima dată la un summit economic la Rambouillet, lîngă Paris, echilibrul puterii din lume părea complet diferit – ei nu aveau rivali egali pe scena mondială. Țările care s-au numit mai tîrziu G7 au reprezentat mai mult de jumătate din PIB-ul global și din volumul comerțului mondial, iar alianțele militare dețineau o putere enormă și numai Uniunea Sovietică putea să concureze cu ele în materie de arme. China era atunci doar o țară săracă, autonomă. Dar chiar și atunci, nu totul a fost lin, deși situația actuală pare mult mai tristă pentru Occident, notează Der Spiegel.

În acei ani, Occidentul și-a pierdut încrederea în forțele sale, președintele american Richard Nixon a fost forțat să părăsească postul său după punerea sub acuzare, iar războiul din Vietnam a afectat sever forțele Washingtonului. Lucrurile nu erau mai bune în Europa. „Cu toate acestea, întîlnirea de la Rambouillet a dat un semnal: principalele țări occidentale au decis să se unească și să asigure stabilitatea. Acesta a fost un semnal atît pentru propriile popoare, cît și pentru marele dușman strategic, URSS. După un deceniu și jumătate, Uniunea Sovietică s-a prăbușit, ceea ce a reprezentat un triumf pentru Occident și valorile sale. Va putea Occidentul să repete scenariul astăzi? La urma urmei, Rusia și China vor trebui să-și demonstreze forța în același timp. Este, oare, prea tîrziu?”. Autorul articolului nu crede că Occidentul va mai fi capabil să facă acest lucru.

RRM