În Italia, numărul morților crește de la zi de zi, teoretic fără nici un fel de explicație logică. În fapt, cifrele sînt atît de mari, încît începem să ne gîndim din ce în ce mai serios la ce anume se va întîmpla în România în săptămînile viitoare. Pentru că, dacă e să ne gîndim bine, exact acum o lună în Italia începea destul de timid să se instaleze focarul pandemiei. Nu este un secret faptul că la acel moment italienii au tratat destul de detașat problema, gest pe care acum îl regretă profund.

În ceea ce ne privește pe noi, românii, înclin să cred că ne aflăm la acel moment zero în care se afla Italia acum o lună. Poate un moment zero plus o săptămînă. Guvernul autoizolat de la București ne oferă nouă, cetățenilor, niște măsuri chipurile de prevenire a unei situații precum cea din Italia. Însă, declarațiile oficialităților sînt cel puțin ciudate în contexul în care scopul autorităților este stoparea răspîndirii unui virus, și nu ajutorarea companiilor străine, companiilor clientelare ale PNL sau acoperirea anumitor chestiuni militare mai delicate. Să enumerăm cîteva dintre deciziile luate de Guvern, și să vedem care este, de fapt, rostul lor în acest program de măsuri antipandemie:

1.              Se achită de către guvern o parte sau totalitatea șomajului tehnic. Decizia lui Orban cel autoizolat a venit imediat după ce compania americană Ford, care deține o fabrică la Craiova, a anunțat că își trimite toți angajații în șomaj tehnic. Ce înțelegm noi de aici? Marile companii, mai ales cele străine, vor fi protejate de către statul român, prin acoperirea cheltuielilor de șomaj. Eu sînt convins că la această masă a bunăstării nu vor avea loc companii românești mai mici, dacă ele nu se află pe lista scurtă a unor interese de partid sau de grup. Cum în România a fost decretată starea de urgență, nu cred că va veni cineva cu explicații realiste în fața poporului, mai ales că, în general, pe popor nu îl interesează acest aspect.

2.           Se oferă 5 miliarde de lei pentru a acoperi pierderile IMM-urilor. Cum se oferă, cum se accesează și cine beneficiază aceste fonduri nu știm la acest moment, poate că vom afla în viitor. Dar am mari rezerve că micile companii cu maxim 15 angajați vor avea acces la aceste fonduri, dacă, repet, nu se află pe lista aia scurtă.

3.             Poporul poate să meargă la muncă, este obligat chiar, pe fondul mesajelor obsesive ,,stați în casă”. Păi, în lipsa unor decizii care să ofere și o oarecare liniște poporului care stă acasă, cine credeți că va alege izolarea în detrimentul serviciului? Băncile cer rate la credite, furnizorii cer achitarea facturilor. Cine o să rămînă acasă? Cît este de capabilă economia românească să asigure angajaților condiții pentru lucrul de acasă? Excepție fac cei din zona decizională, dar restul românilor nu prea au alternativa muncii la domiciliu, așa că, dacă îmi spune mie cineva că acest virus nu se transmite în mijloacele de transport în comun sau prin colegii de muncă, o să îl contrazic. Pentru a bloca un astfel de focar, trebuie să oprești toate activitățile pentru maxim 10 săptămîni, altfel nu ai nici un fel de spor. Deci, struțo-cămila asta cu limitarea deplasării pe timp de zi este doar un alt rahat pe care guvernanții îl aruncă în ochii celor dispuși să îl înghită.

4.          Poporul nu are voie să se deplaseze deloc în intervalul orar 22 – 6, decît în baza unei adeverințe și în cazuri excepționale. Aici m-au blocat total cu logica. În general, pe timp de noapte, în condițiile în care nu există restaurante, mall-uri, baruri deschise, nu există trafic, oamenii dorm. Nu văd care este motivul pentru interzicerea totală a circulației pe timpul nopții a cetățenilor României, decît dacă se dorește mascarea sau ascunderea altor interese civile sau militare. Să nu uităm că în perioada pe care o traversăm, în spațiul online au tot apărut filmulețe cu tancuri, transportoare blindate și camioane care traversează țara. Nu știm de ce și nu știm nici unde se duc acestea, mai ales că România nu este parte a exercițiilor Europe Defense 2020, care vor avea loc în perioada aprilie – mai. Oare prin această măsură se dorește ascunderea de ochii curioșilor a unor mișcări de trupe și tehnică militară, sau este doar o decizie total incompetentă a celor care manageriază această criză? Din toate măsurile antiepidemie, aceasta mi se pare cea mai irațională.

Mai sînt și alte măsuri adoptate de autorități pentru a stopa răspîndirea coronavirusului, pe care eu le aprob, dar al căror mesaj final este următorul: ,,Români, stați acasă, dar mergeți la muncă pentru că aveți de achitat rate la bănci și facturi la furnizori!”. Practic, guvernul sacrifică timpul liber al românilor, acel timp de relaxare, socializare și odihnă pe care fiecare om îl are, obligîndu-l să meargă la muncă și să ridice capitalismul pe cele mai înalte culmi, fără să ia în calcul faptul că aceasta nu este o modalitate de a opri propagarea virusului în societate. Trebuie să fii mult prea naiv să crezi că, prin socializarea la locul de muncă sau în mijloacele de transport în comun, virusul nu se transmite.

Demoralizare, destabilizare, criză și normalizare

Conform unor specialiști în dezinformare, pentru ca o națiune să fie complet cucerită, sînt necesare patru etape: demoralizarea (15 – 20 de ani), destabilizarea (2 – 5 ani), criza (1 - 2 luni) și normalizarea (2 - 6 saptamani). Noi ne aflăm acum în etapa de criză care, evident, va fi urmată de normalizare. Și cînd spun noi, nu mă refer la România, ci la întreaga civilizație occidentală, pentru că toți sîntem captivi în această închisoare mediatică.

Ce înțelegem noi prin ,,normalizare”? Conform specialiștilor, prin normalizare, în acest context, se înțelege atingerea obiectivelor celor care au aplicat acest plan și aducerea populației la stadiul de îndobitocire, stabilit la începutul programului. Dacă privim atent în urmă, observăm că demoralizarea a început acum ceva mai mult de 20 de ani, că destablizarea a început în jurul anului 2014, criza se aplică acum așa că ,,normalizarea” se va instala în următoarele două luni. După aceea, lumea nu va mai fi la fel. Întrebarea care se pune este: ce eveniment de scară planetară acoperă acum această pandemie, ce anume urmează să se întîmple? Dacă dăm crezare teoriei conspirației care trîmbițează implementarea totală a Noii Ordini Modiale, sîntem foarte aproape de un astfel de moment, în lume fiind prea puține țări care încă se opun, Piedica reală o reprezintă, însă, Rusia, care nu a fost încă îngenunchiată nici prin sancțiuni, și nici prin diversele provocări la care Moscova a fost supusă în ultimii 10 ani. Și aici cred că e locul unde toți trebuie să ne îndreptăm atenția, și anume la modul în care se vor rezolva problemele elitei care conduce lumea, cu Putin. Vor fi rezolvate amiabil la masa verde sau în teren? Teoria ne spune că normalizarea va fi aplicată sau impusă în următoarele 5 - 6 săptămîni, dar nu știm exact cum. Putem doar să intuim în timp ce stăm acasă liniștiți și așteptăm ca băncile, furnizorii și alți oameni de bine ai statului, să ne bată la ușă.

***

Dacă ne uităm la alte țări, vedem că s-au luat măsuri radicale care să încurajeze rămînerea în case a cetățenilor, dar și protejarea lor în fața legilor, a băncilor, a furnizorilor și chiar a falimentului. În România lucrurile nu stau deloc așa. Pe conducătorii noștri nu îi interesează soarta companiilor românești mici, care vor dispărea curînd oricum, nu îi interesează stoparea epidemiei – pentru că nu așa se procedează – și nu îi interesează nici măcar soarta cetățenilor care i-au votat. Orban, Iohannis & Co sînt interesați doar ca toate companiile străine de pe piața românească, băncile, firmele clientelare ale partidului să pice în picioare. După ei, potopul! Acest fapt ne sugerează că ei sînt ori total incompetenți, ori trădători de țară. Eu înclin să cred că sînt cîte puțin din amîndouă, așa că nu încerc să le deslușesc modul opac de gîndire.

Că nu îi interesează soarta românilor, o arată în fiecare zi. Nu acceptă ajutor de la ruși și nici de la chinezi, pentru că ,,nu se face așa ceva în România”, prețurile nu se plafonează pentru că ,,piața e liberă”, dar uită că în cazul decretării stării de urgență acesta este primul lucru care trebuie făcut. Acești incompetenți nu fac nimic care să aibă o logică, totul se face cu jumătăți de măsură, ca și cum cel mai important lucru în acest moment, pentru ei, este să scape de răspundere, nu să rezolve o situație de criză.

În timp ce noi putem să mergem la muncă, dar pe timp de noapte nu avem voie să ieșim din case, prin alte părți ale planetei se iau măsuri concrete.  Eu am spus și cred cu tărie că ceea ce trăim acum este doar o etapă preliminară la ceea ce va urma de fapt. Nu cred că acest coronavirus este rezultatul unor ,,mutații genetice naturale”, așa cum nu cred nici că Trump sau Putin își doresc schimbări radicale la scară planetară acum, în prag de alegeri în SUA. Poate că schimbări în bine vor fi, dar nu atît de radicale precum cele care se preconizează pentru perioada următoare. Dar, așa cum ne-am obișnuit în ultima sută de ani, contează mai puțin dorințele unor țări, pentru că Arhitectul, cum îl denumesc eu, dorește să pună în aplicare o nouă etapă care să ducă la ținta finală, fie că e vorba de implementarea așa-zisei Nouă Oridine Mondială, fie de resetarea relațiilor internaționale. Iată că observăm o oarecare stare de incertitudine în diverse zone ale lumii.

1.              În Siria, la Idlib, sîntem departe de o stare de liniște. Chiar dacă, la nivel teoretic, președintele rus și cel turc s-au înțeles, militanții au alte păreri și nu doar că au atacat armata turcă, dar se pare că nu au nici un fel de gînd de detensionare a conflictelor din zonă.

2.      Ucraina pregătește un Marș al Demnității în Crimeea, care va avea loc pe 3 mai și al cărui organizator este Mejlisul (cel mai înalt organism reprezentativ executiv al tătarilor Crimeei – n.red.) poporului tătar din Crimeea.  Participantii vor pleca literalmente în peninsulă trecînd peste granița de stat a Rusiei. Evident că totul este învelit într-o țiplă frumos decorată cu demnitate, dreptate, libertate, democrație și alte cuvinte frumoase, dar, de fapt, nu este decît o provocare care poate să ducă la tensiuni în zona liniei de contact a Ucrainei cu Crimeea, respectiv Rusia. Ce este foarte interesant aici este organizarea acestui eveniment de către Refat Ciubarov, liderul Mejlis al populației tătare din Crimeea. Spun că este interesant prin prisma faptului că, dacă la granița cu Crimeea vor apărea probleme cu tătarii prezenți, cel care se va inflama cel mai tare dintre toți va fi Erdogan, care poate lua decizii iraționale față de Rusia.

3.              În timp ce pe la Minsk se tot vorbește de pace, iar președintele Vladimir Zelenski declară că se încearcă o rezolvare pașnică a problemei în Donbas, SUA a livrat peste 200 de arme antitanc Javelin armatei ucrainiene. Totodată, forțele armate ale Ucrainei (APU) au implementat sisteme de rachetă BM-21 Grad cu lansare multiplă în apropierea liniei de contact din Donbas și se semnează prezența transportatoarelor blindate. Care să fie, în fapt, obiectivul acestei consolidări a armatei, altul decît preluarea cu forța a teritoriilor celor două republici? O altă întrebare care se pune este dacă Ucraina se va limita la cele două republici sau va încerca să preia și Crimeea. Evident că ne întrebăm și ce va face Rusia în acest caz: își va lăsa privirea în pămînt și va accepta, sau va reacționa? ONU și alte organizații internaționale sînt doar elemente de decor, nu mai reprezintă de multă vreme ceva important în plan geopolitic.

Pe acest fond, nu putem să nu remarcăm știrile liniștitoare care ne vin fie de la Kiev, fie de la Washington. Pe de o parte, Kiev declară că va demara consultări chiar cu liderii separatiștilor, fapt pe care eu îl percep ca un fel de anestezie a pacientului înainte de a-i tăia grumazul; mai văd că liderul american Donald Trump nu va participa la parada militară din 9 mai, dar va trimite acolo o delegație de rang înalt pentru a comemora ,,sacrificul soldaților sovietici și americani, din cel de-al II-lea război mondial”; citesc declarații prin care Pentagonul ne anunță că va limita prezența militară americană în Europa, ca urmare a pandemiei de coronavirus, declarații venite în urma numeroaselor semnale apărute în presa din Vest legate de prezența mult prea numeroasă a armatei americane pe străzile mai multor orașe din Italia. Or, genul ăsta de informații liniștitoare, de repliere, făcute pe un fundal destul de agresiv, îmi dau senzația expusă mai sus – de anesteziere a unui condamnat înainte a fi executat.

Noi, ca civilizație, sîntem în plină pandemie, în plină criză. Este evident că normalizarea va veni, că vom supraviețui ca specie acestei provocări. Cîți dintre noi vor merge mai departe și ce fel de viitor li se rezervă norocoșilor?

D.A.