America construiește în Europa al patrulea Reich
  • 22-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 1075
  • 3

Franța a rechemat ambasadorii din Statele Unite și Australia pentru consultări, pe fondul rezilierii contractului de construcție de submarine, de către Australia, și al formării alianței AUKUS. Ministrul francez de Externe Jean-Yves Le Drian a anunțat rechemarea ambasadorilor și a declarat că „acest lucru se datorează declarațiilor făcute pe 15 septembrie de catre Australia și Statele Unite”.

Oficialul a reamintit că vorbim despre refuzul Australiei de a duce la îndeplinire un contract încheiat cu Franța – care stipula furnizarea de submarine diesel franceze de clasă oceanică – și de a încheia un nou parteneriat cu Statele Unite, pentru construcția de submarine cu propulsie nucleară.

Rechemarea ambasadorilor francezi din Statele Unite și Australia are loc pentru prima dată în istorie. În semn simbolic de indignare, Franța a anulat o sărbătoare comună cu Statele Unite pentru a marca bătălia de la Chesapeake. Cu exact 240 de ani în urmă, o escadră de nave franceze aflate sub comanda amiralului de Grasse în largul coastei Americii, în Golful Chesapeake, a venit în ajutorul Statelor Unite, învingînd escadronul amiralului britanic Graves.

Analiștii internaționali ai acestui scandal merg în două direcții – Pacificul de Sud și cel american. Cu toate acestea, aspectul european este mai important. Cercurile de conducere franceze au căzut în cele din urmă de acord că alianțele militare cu anglo-saxonii, care ar putea să-și trădeze aliații în orice moment, erau nesigure și periculoase. După retragerea SUA din Afganistan, formarea AUKUS și ruperea „acordului submarin”, crearea unui complex independent de apărare pare a fi un imperativ categoric pentru Europa. Șeful Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său adresat UE, a cerut un Summit al apărării UE, spunînd că Europa trebuie să arate voința de a-și desfășura propriile forțe armate.

Germania și Franța conduc de mult timp integrarea celor mai mari întreprinderi militare și, astfel, concurează. În același timp, Statele Unite sînt interesate de victoria pentru descendenții teutonilor. Puterile „nucleului carolingian” al Europei nu se vor abate de la această linie. Se conturează contururile celui de-al patrulea Reich european.

Locomotiva integrării militar-industriale franco-germane a fost Compania Europeană de Apărare și Spațiu Aeronautic (EADS), fondată în iulie 2000 prin fuziunea întreprinderii germane Daimler-Benz Aerospace AG, Aérospatiale-Matra franceză și CASA spaniolă (Construcciones Aeronáuticas SA). Aici francezii sînt acționari majoritari.

În iulie 2016, compania de stat franceză Nexter Systems SA și compania germană Kraus-Maffei Wegmann GmbH & Co. KG (KMW) a creat „Airbus blindat” - un holding care va produce vehicule blindate și artilerie.  Compania a fost numită KNDS. În 2019, au început negocierile cu privire la achiziționarea unor acțiuni din capitalul social al KNDS de către gigantul german de apărare, Rheinmetall, care va consolida poziția germanilor în cazul achiziției. „Francezii, care, după sfîrșitul războiului rece, nu acordă prea multă importanță tancurilor grele, le-au dat cu ușurință germanilor întîietatea în această industrie”, spune cunoscutul geopolitician Aymeric Shoprad.

În iunie 2019, la Salonul Aerian de la Paris, compania franceză Dassault Aviation și Airbus au prezentat un proiect comun al unui avion de luptă SCAF (Airborne Combat System of the Future) de nouă generație, care înlocuiește Rafale-ul francez și Eurofighter-ul german. Spania s-a alăturat acestui proiect. Industriașii francezi au încercat să mențină controlul asupra SCAF cu orice preț. Dassauit Aviation, singurul producător european capabil să creeze avioane de luptă competitive la nivel mondial, nu a dorit să împărtășească tehnologia germanilor. Și doar moartea într-un accident de avion în circumstanțe ciudate a șefului companiei, Olivier Dassault, a înlăturat acest obstacol.

Aymeric Shoprad s-a opus puternic transferului de tehnologii franceze către Germania, subliniind că alianța complexului militar-industrial francez și german este nenaturală din cauza incompatibilității strategiilor geopolitice din cele două țări. „Germania este profund angajată în NATO. Armata sa face parte din blocul transatlantic, condus de Washington și este gata să participe la un război intensiv împotriva Rusiei“, - a scris el în ziarul L’by Opinion.

Poziția francezilor în construcția navală militară a fost și mai dură. De la începutul secolului, ideea creării unui singur șantier naval circulă în cercurile europene. Proiectul de fuzionare a uneia dintre cele mai mari preocupări industriale germane Thyssen-Krupp și compania franceză de construcții navale, Naval Group, a fost discutat în repetate rînduri de Nicolas Sarkozy și Angela Merkel. Cu toate acestea, germanii nu au fost invitați să se alăture exploatației navale comune franco-italiene, care a fost creată de Grupul Naval și Fincantieri italieni. După anularea „contractului secolului” cu Australia, compania de stat Naval Group s-a trezit într-o situație financiară dificilă. Acest lucru obligă autoritățile franceze să caute un alt punct de sprijin financiar.

Naval Group a întîmpinat dificultăți financiare chiar înainte ca „acordul submarin” să fie anulat. Astfel, așezarea celui de-al doilea portavion francez a fost anulată din cauza costului său ridicat (3,3 miliarde de dolari). Acum, guvernul francez caută modalități de a compensa daunele financiare cauzate de rezilierea „contractului secolului” de către australieni. Ministrul apărării, Florence Parley, nu a exclus că Franța va cere despăgubiri de la Australia, dar este puțin probabil ca locuitorii din Antipodes să fie de acord cu acest lucru. Mass-media australiană ii ironizează pe foștii lor parteneri: „Francezii au crezut că afacerea cu submarinele este prea mare pentru a eșua. Au greșit” .

Contractul australian a reprezentat 10% din cifra de afaceri a Grupului Naval. ,,Anularea lui este o lovitură crudă, dar nu pune la îndoială viitorul companiei” , - se arată în ediția australiana LN24, citînd surse din grupul Naval Group. Acest optimism este fals. Finanțarea pentru construcția navelor de suprafață și submarine din Grupul Naval provine din buzunarul statului, iar acest buzunar este acum gol. „Ruperea acordului este un impuls semnificativ pentru industria franceză de apărare pentru a se integra cu complexul militar-industrial german și, ceea ce este extrem de important, în condițiile unui partener junior”, a spus Alesya Miloradovich, un cercetător la Academia de Geopolitică din Paris. „Cînd francezii au cîștigat un contract pentru construirea de submarine pentru Australia într-o concurență acerbă, Thyssen-Krupp nu a primit nimic și a fost dezamăgit”, scrie Die Welt. În acel moment, firma germană Atlas Elekronik a reușit să „se agațe” de contractul australian, urmînd să furnizeze sonare prin subcontractare. Contractul s-a prăbușit și germanii au suferit daune. „După ce a încălcat contractul australian, America a întors în mod deliberat industria franceză de apărare către partea germană”, spune Aymeric Shoprad. ,,Guvernul Macron a eșuat în toate modurile posibile”, adaugă el. - Și mai iluzoriu și periculos este calculul Parisului privind cooperarea franco-germană de succes în sfera apărării. Franța ar trebui să construiască o politică de apărare independentă și multipolară bazată pe cooperarea, în primul rind, cu țările BRICS”.

Cu toate acestea, Macron are o strategie diferită. Se poate aștepta ca negocierile privind fuziunea Grupului Naval cu Thyssen-Krupp să se încheie în curînd cu predarea completă a pozițiilor de către partea franceză. Și atunci al patrulea Reich va fi ferm concentrat pe următorul „Drang nach Osten”, care este cerut de „maeștrii jocului” de peste mări.

Prețul alianței anglo-saxone

Australia, o țară cu o populație de 25 de milioane de locuitori, se află, de obicei, la periferia politicii mondiale. Chiar și Joe Biden, vorbind despre declarația comună a Statelor Unite, Marii Britanii și Australiei cu privire la crearea unei noi uniuni a celor trei țări, nu a putut să-și amintească numele primului-ministru australian, Scott Morrison.

Pe 16 septembrie, fluxurile de știri au răspîndit vestea că Marina australiană va primi cel puțin opt submarine cu propulsie nucleară care vor fi construite la șantierele navale din Adelaide; acest lucru „va oferi Australiei capacități militare fără precedent și va necesita o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru apărare”. Costul construirii de noi submarine este de peste 90 de miliarde de dolari australieni (65,9 miliarde de dolari).

Opt submarine nucleare sînt la fel de multe precum armatele franceze și britanice la un loc. India are doar două submarine nucleare (unul dintre ele este submarinul nuclear Nerpa, închiriat din Rusia pentru 10 ani), încă 5 sînt în construcție sau sînt planificate să fie construite. Statele Unite și Regatul Unit vor ajuta Australia să achiziționeze o flotă de submarine nucleare printr-un acord trilateral numit AUKUS.

Premierul australian a subliniat că parteneriatul AUKUS a fost „cea mai mare inițiativă de securitate”
din 1951, cînd s-a format Alianța Militară Australiano-SUA-Noua Zeelandă (ANZUS). „După cum știți, singura țară cu care SUA au împărtășit în mod tradițional acest tip de tehnologie a centralelor nucleare este Marea Britanie. Iar acest acord datează din 1958. Adăugăm Australia la acest parteneriat”, a declarat un oficial al administrației SUA. 

De asemenea, a devenit cunoscut faptul că acordul prevede înființarea bazelor US Air Force și Navy în Australia. Și toate acestea sînt împotriva Chinei. Confruntarea cu superputerea chineză este desemnată de administrația Biden drept principala sarcină de politică externă a Statelor Unite în perspectiva istorică. Toți membrii noii alianțe sînt anglo-saxoni. Adică, alianța a trei țări situate în diferite părți ale globului se bazează pe apropierea lor lingvistică și cultural-istorică, datînd de pe vremea înființării imperiului colonial britanic în Secolele XVII-XIX.

Australia este un stat independent de multă vreme, dar are o legătură foarte clară cu fosta metropolă, care este de obicei uitată: șeful statului australian este Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, unde funcțiile ei sînt îndeplinite de guvernatorul general, numit de regină din politicienii locali, la propunerea guvernului australian.

Marea Britanie păstrează o influență enormă asupra fostelor sale colonii „albe”. Comunitatea activă de informații „cinci ochi” anglofoni („Five Eyes”), în afară de SUA, Marea Britanie și Australia, include Canada și Noua Zeelandă. Toate aceste țări nu au evitat niciodată să participe la campanii militare mari și îndelungate din ultimele două decenii (Irak și Afganistan). Canberra susține toate demersurile anti-chineze din Washington, care au condus la introducerea de sancțiuni economice de către China împotriva Australiei.

Trebuie remarcat faptul că această abordare nu este împărtășită de toată lumea din Australia; sentimentele antimonarhice sînt puternice în țară. În 1999, a avut loc un referendum în Australia, în timpul căruia 45% au votat în favoarea unei forme republicane de guvernare, rupînd ultimele legături cu Marea Britanie. Purtătorul de cuvînt al administrației americane menționat anterior a subliniat că aceasta este o decizie fundamentală care „leagă puternic Australia de Statele Unite și Marea Britanie, de generații”. 

Crearea „Uniunii anglo-saxonilor” indică, de ase­menea, că „Occidentul” este fragmentat, iar interesele diferitelor puteri occidentale vor coincide și mai puțin cu interesele globale ale Statelor Unite. Și iată o altă manifestare a unei noi tendințe. Concomitent cu proclamarea lui AUKUS, Australia a anulat acordul cu Franța privind construcția de submarine. Acordul încălcat a fost încheiat în 2016 și prevedea construcția a 12 submarine diesel în valoare de aproximativ 40 de miliarde de dolari.

Reacția Franței a fost imediată: „Aceasta este cu adevărat o lovitură în spate. Am stabilit o relație de încredere cu Australia. Această încredere a fost subminată. Și astăzi sînt supărat, cu un mare sentiment de amărăciune în legătură cu rezilierea acestui contract. Aliații nu acționează așa”, a declarat ministrul francez de Externe Jean-Yves Le Drian. A doua zi, Franța și-a rechemat ambasadorii din Washington și Canberra. Retragerea ambasadorului, în practica diplomatică, este una dintre cele mai dure măsuri, demonstrînd gradul extrem de nemulțumire față de acțiunile „țării gazdă”.

La cîteva ore după proclamarea creării AUKUS, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut să se accelereze dezvoltarea Uniunii Europene de Apărare. Ea a subliniat că această asociație trebuie să aibă suficientă voință pentru a utiliza instrumentele militare în afacerile internaționale, fără ajutorul Statelor Unite și NATO.

D.A.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite