Trezeşte-te, Popor Român, în clipa asta de durere,

Acum, în cel din urmă ceas, trezeşte-te, că ţara piere!

Geme Pămîntul Sfînt al ţării, ascultă-l, plînge în tăcere!

Sînt lacrimile înrobirii, trezeşte-te, căci ţara piere!

În ţară slugi, „afară” slugi, am devenit o colonie,

Dar, ne mîndrim cu-acest statut, şi ne complacem în sclavie;

Ne-au alungat copiii-n lume, minţiţi cu vise şi himere,

Îi aşteptăm, dar în zadar! Trezeşte-te, că ţara piere!

Ne mor bătrînii-n sărăcie, bolnavi şi singuri, în tăcere!

Şi îi privim neputincioşi, trezeşte-te, căci ţara piere!

Trezeşte-te, Popor Român, căci timpul nu are răbdare,

Acum, în cel din urmă ceas, trezeşte-te, căci ţara moare!

Sinel Tudosie