I-a fost dat acestei vetre de sfinţenii

să rodească pîine, vinuri de rubin,

blănuri pentru limba vînătă a iernii

şi din giuvaieruri tot cîte puţin.

Vitele au crupe ca de minotaur,

zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,

dar acestui templu înnăscut în aur

i-a fost dat să fie jefuit mereu!

Potrivirea unei vitrege istorii

la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,

să vestim cu-o clipă mai devreme zorii

şiroind din răni ca soarele-n apus.

Inima atîtor preacinstite naţii

fără jertfa noastră ar bătea mai rar –

tuturor le-aş spune: tălpile pupaţi-i

neamului acesta brav şi legendar!

Corneliu Vadim Tudor