Fecioara Maria, cu pruncul Isus

Icoana aceasta nici azi n-a apus.

Pictată în aur, pe-un cer de azur

Ce ploaie de raze revarsă în jur!

Copilule drag, care nu ştii de teamă

De ce Te-ai desprins de la pieptul de mamă?

Pămîntu-i o junglă şi oamenii-s fiare

Un miel sfînt, ca Tine, nu are scăpare.

Te-or prinde cîndva şi Te-or pune pe cruce

Tu mergi pe un drum ce la moarte va duce.

Rămîi în icoană, la pieptul de nea

Leoaică e mama şi Te-o apăra.

Nu poate nimic de la sîn să Te ieie

Ce forţă degajă această femeie!

Te-a smuls însă soarta gravată în stele

Aşa trebuia, să înduri cazne grele.

Aşa era scris, ca pe umeri să iei

Păcatele lumii şi bolile ei.

Eroic destin, Dumnezeu Te-a ales

Cuvîntul să-I predici, să-I dai înţeles.

Te văd pretutindeni: pe mare, pe munţi

Cum ştii pe Satana, viteaz, să-l înfrunţi.

În Rîul Iordan Te zăresc, la botez

La Nunta din Caana, sfios, Te urmez.

În holda de grîu şi la Ultima Cină

Pe cruce Te văd, răstignit fără vină.

Maria-i acolo, pierdută-n mulţime

E martor umil al sălbaticei crime.

De grea neputinţă ea mîinile-şi frînge

Şi plînge amarnic, cu lacrimi de sînge.

O Mamă şi-un Fiu au schimbat omenirea

Aşa trebuia, s-a-mplinit proorocirea.

Fecioara şi Pruncul divinului Tată

Zîmbesc din icoana cu aur pictată.

Ce suflu vital! Ce fluid fără moarte

Emană în tot Universul, departe!

Ce bine că, totuşi, El n-a fost răpus

Irod cînd vînase pe pruncul Isus…

CORNELIU VADIM TIUDOR

21 noiembrie 2013