Ca tine sînt de singur şi pustiu

mă mistuie o floare carnivoră

ce-am fost cîndva şi ce puteam să fiu

îşi sună vara cea din urmă oră

Adorm în pacea lanului de grîu

sînt plin de răni şi hăituit ca tine

vin îngeri buni cu secera la brîu

şi-n urma lor vor încolţi ruine

Tu, pasăre cu trupul de zăpezi

cu puii sfîrtecaţi de discul Lunii

sortit îţi este ţie să mă vezi

cum mă încredinţez deşertăciunii

În poezie mă îngrop de viu

destinul meu se varsă vast în stele –

ca tine sînt de singur şi pustiu

tu, pasăre a tinereţii mele…

Corneliu Vadim Tudor