Ne-am adunat la căpătîiul ţării

să o vedem cum moare de frumos,

bolnavă grav de molima trădării

cuţitul scîrbei i-a ajuns la os.

Au hărtănit-o ca pe-o căprioară

şi lupi, şi corbi, şi cîini fără stăpîni

trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară

ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.

Aşa-i democraţia, ni se zice,

sub masca ei se jefuieşte tot,

Consiliul Europei ne dă bice,

sîntem paralizaţi de-un vast complot.

A fi român e-o vorbă de ocară,

a-ţi apăra hotarul – e stupid –

prin puşcării trag generali să moară

iar bişniţarii şi-au deschis partid.

Invazia lăcustelor e-o glumă

în faţa jecmănelii de acum,

parcă mînaţi de-o primitivă ciumă

tîlharii dau cu fumigene-n drum.

Ei strigă primii: ,,Hoţii, ne omoară!”

eşti ba fascist, ba comunist sadea,

o presă ticăloasă şi murdară

pîndeşte zilnic sîngele să-ţi bea.

Nu poţi să zici nimic în apărarea

acestei ţări, tribunilor din veac

devii suspect, se cheamă chiar Salvarea

eşti ştampilat ,,nebun fără de leac”.

Se fură munţi de aur şi uraniu,

se fură grîu şi se importă boli,

piraţi cu flamuri negre într-un craniu

ne tîrguiră flota – pe doi poli.

Dar ce anume, Doamne, nu se fură?

se fură prunci care devin cobai,

se fură cruci, odăjdii şi prescură

ba chiar şi poarta care dă spre Rai.

Deci nu vă mai miraţi că ţara moare

voi, care staţi cu mămăliga-n ţest

tot aşteptînd umili minunea mare

să mîntuiască ţările din Est.

Priviţi din pat cum ne vînează hoţii

Voi – la Telejurnal, noi – arşi de vii

aşa vă apăraţi voi patrioţii?

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!

CORNELIU VADIM TUDOR