Şchioapătă oile, vin lupi-n haită

Să smulgă Ardealul iarăşi din ţară,

Şchioapătă oile, unii se vaită,

Vor Transilvania austro-ungară.

Cic-ar fi fost alta istoria,

Că le plăcea iobăgia la toţi,

Cică răscoala condusă de Horia

E o minciună inventată de moţi.

Şchioapătă oile, unii profită,

Ca şi măgarii, răgind doar minciuni,

Că românimea a fost fericită

În Transilvania condusă de huni.

Şchioapătă oile, lupi-s pe ele,

La Cluj trădarea e mizer ideal,

Vor iar Imperiu, pămînturi, castele,

Vor maghiarimea stăpînă-n Ardeal.

Şchioapătă oile, ani sînt o sută,

Ţara e bătrînă şi noi în impas,

Naţiunea-i surdă, oarbă şi mută,

Pînă şi ciobanul e şi mut şi sas.

Numai pe sub nouri, Munţii Apuseni

Risipesc ecoul buciumelor rare;

Freamătă pe-alocuri moţii ardeleni…

De-o sută de ani, România-i mare!

Şchioapătă oile, lupi-s la pîndă,

Gorunul lui Iancu însă străjuieşte,

Şi pe-aceia care ţara vor s-o vîndă,

Îi va legăna, lin, ardeleneşte.

Viorel Boldiş