Trist cartofor, tu, monument de ură,

Satyr drapat în giulgiu vişiniu,

Cum vii să faci tu ordine-n cultură?

Mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu!

Mici echimoze-s ochii tăi de fiară,

Rînjesti ca rîia, hîd, cu colţii răi…

Mefiboşet gîngav şi fără ţară,

Răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi!

Nu îţi lipsea nimic, aveai de toate,

Stăteai pe roze-n caldul tău bîrlog,

Şi totuşi, te mînca în fund şi-n coate

Şi ai sărit la creastă, pintenog,

Să răstigneşti o nouă sanctitate

La care eu, de-un secol, mă tot rog…

Corneliu Vadim Tudor,

,,Saturnalii”, 1983

Notă: Poezia pamflet, scrisă la începutul anilor ’80, ca răspuns la injuriile rabinului Moses Rosen la adresa lui Eminescu – acesta făcîndu-l pe marele poet fascist, legionar, pornograf, sifilitic – a trezit reacţii în presa internaţională prin publicaţiile ,,Washington Post” şi ,,Paris Match”. Ca urmare a acestui scandal, Vadim a fost interzis mai multe luni, iar cartea ,,Saturnalii” i-a fost retrasă din librării şi dată la topit. Au existat atunci doar trei voci, în România, care să reacţioneze la blasfemiile abuzivului rabin: Pompiliu Marcea, Al. Oprea şi Vadim Tudor cu sprijinul lui Eugen Barbu şi al lui Iosif Constantin Drăgan. Restul intelectualilor nu s-au amestecat, sau, dacă au făcut-o, asta s-a produs în secret, la şuete intime.