Le mulțumesc celor care mi-au spus direct – atît medici, cît și personal auxiliar – că nu au voie să facă internări pentru că ,,Ministerul efectuează controale dure” în urma cărora au de suferit. Am aflat, de asemenea, că spitalul nu este nici pe departe plin, că la ATI sînt doar cinci cazuri de Covid, și că, în general, totul este destul de calm din acest punct de vedere. Eram disperat, cazul meu presupunea dureri atroce, slăbiciune generalizată și alte simptome care semnalau un pericol iminent la adresa vieții. Cu toate acestea însă, după ore întregi de așteptare, după apelarea la o serie de oameni de bună-credință din sistem și chiar după intervenția acestora, nu am reușit să obțin internarea pacientului, refuzul fiind pus pe seama unui Covid-19 destul de pașnic și a ,,controalelor lui Arafat”, care sînt dese și nemiloase. Ceea ce scriu, dragi cititori, nu reprezintă nici un fel de propagandă, nici ,,vorbe preluate” din online, ci doar experiența unui om care a avut nevoie urgentă de serviciile medicale din România, și care a avut ghinionul să nu fie infectat cu Covid-19, pentru că, din cîte înțeleg, doar așa poți beneficia de atenția cadrelor medicale aflate ,,în prima linie”.

Vă spun sincer, nu înțeleg. Nu îi înțeleg pe cei aflați la conducerea Ministerului Sănătății, pe care îi acuz de săvîrșirea unei crime împotriva umanității prin blocarea internărilor în spital a celor care au nevoie cu adevărat – alții decît cei infectați cu virusul ăsta nărăvaș, care atacă după miezul nopții. Nu înțeleg poziția primului-minstru, direct responsabil pentru ceea ce se întîmplă,  cel care guvernează și care îi are în subordine pe cei din Ministerul Sănătății, inclusiv pe ,,Mengele” Arafat și pe Tătarul Morții. Stăteam pe acel hol nenorocit de ore întregi, hol pe care se aflau multe ,,pile” disperate, dar și oameni simpli ajunși acolo de nevoie. O femeie de maxim 35 de ani a căzut efectiv din picioare, iar un asistent medical ,,din prima linie” i-a vorbit extrem de nepoliticos. Vă spun eu, după trei ore nu venise nimeni să se uite măcar la ea. M-a cuprins disperarea, neputința de a mă lupta cu un sistem corupt, al cărui scop se pare că este acela de a distruge tot ce înseamnă speranță. Pentru că, în fond, asta îmi mai rămăsese: speranța! Cum și pe ce bază sînt interzise internările în spital ale celor care se află în suferință și care, așa cum am spus, au ghinionul să nu aibă coronavirus? Cum este posibil ca un întreg detașamant de medici – din fericire nu toți – să fie părtași la crima pe care guvernanții o pun acum în scenă la adăpostul unui virus care, așa cum ne arată statisticile, nu este cu mult mai ucigător ca o gripă sezonieră?

Știu că românii sînt naivi și cred tot ce se spune la TV. Știu că mulți cred, ca și mine pînă acum cîteva zile, că există multă propagandă legată de subiectul spitalelor, dar le doresc din tot sufletul să nu ajungă în situația de a apela în această perioadă la sistemul de sănătate mult subfinanțat moral și material, din România. Nu am crezut niciodată, nici în cele mai negre coșmaruri, că un om aflat în reală suferință nu va fi băgat în seamă de către cei care au depus jurămîntul lui Hipocrate, cu atît mai mult în cadrul unui spital important din București, capitala României anului 2020. Cred că cei care au luat decizia de a bloca sistemul sanitar și a lăsa lumea de izbeliște sînt vinovați, iar judecarea trebuie să fie de aceeași duritate cu care ei au acționat împotriva românilor.

Trebuie înființat un tribunal care să îi judece pe acești indivizi care fac experimente mengeliene pe poporul român, decizînd că românii suferinzi trebuie să moară.

Îi îndemn pe cititorii care s-au confruntat cu asemenea cazuri să scrie pe adresa redacției și să expună cazul lor, astfel încît, în momentul în care în România Justiția va fie una corectă, să fie judecați toți cei care, prin deciziile criminale pe care le-au luat, chipurile pentru a apăra țara de Covid, au provocat suferința atîtor români.

A.N.