Motto: ,,Am ajuns la una din acele răspîntii la care ori se plămădesc religii noi, ori se plămădesc cataclisme”. NICOLAE TITULESCU

Așa cum era de așteptat, prezența la Cotroceni a lui Klaus Iohannis n-a fost de bun augur. Dimpotrivă, mulți analiști politici, dar și simpli alegători spun că schimbarea de la Cotroceni ne-a aruncat din lac în puț. Anunțul prin care Iohannis ne asigura că va fi un alt fel de președinte decît predecesorul său, ca și promisiunea făcută în campania electorală trecută, că va renunța la imunitatea prezidențială dacă va cîștiga alegerile, n-au fost decît mesaje demagogice, de amăgire a electoratului. Dacă Iohannis și-ar fi respectat promisiunea referitoare la imunitatea prezidențială, probabil că, vreo cîțiva ani, Carmen Iohannis, prima doamnă a țării, ar fi făcut naveta între Sibiu și noul ,,palat” al soțului ei, pentru a-i strecura prin ferestruică sufertașul cu șnițele vieneze, friptură de pasăre și morun la grătar. Iohannis a fost, însă, precaut. N-a renunțat la imunitate. O vreme, nu i s-a auzit glasul. Tăcea ca mortu-n păpușoi. Dar muțenia nu l-a ținut decît o vară. Într-o zi de iarnă, domnul Mutulică a apărut în piața publică, în mijlocul cîtorva mii de cetățeni, care protestau împotriva actualei Puteri, laolaltă cu președintele țării. Ca să-și marcheze vizibil prezența, nu atît la București, cît mai cu seamă la Berlin și la Bruxelles, revoluționarul de ocazie, Klaus Iohannis, se înveșmîntase într-o geacă roșie. Un asemenea moment constituia o premieră europeană, dacă nu cumva una mondială. L-a văzut cineva pe președintele Franței, Emmanuel Macron, devastînd magazine pe Champs Elysées, cot la cot cu vestele galbene? Ori pe regele Spaniei, solicitînd în gura mare, alături de zeci de mii de barcelonezi, independența Cataloniei? Nu i-a văzut nimeni și nici n-o să-i vadă vreodată, întrucît primul este francez-francez, iar celălalt spaniol-spaniol, pe cînd Iohannis este, așa cum îl arată și numele dar, mai cu seamă, mentalitatea: neamț sadea, cu optică prusacă, ce-i ține la distanță pe români. Nu întîmplător, Iohannis se vede astăzi tot mai singur, în marea bătălie pentru Cotroceni. USR, care pînă nu demult îi declara sprijin la tot pasul, și-a găsit un alt mușteriu, pe Cioloș, acest Hopa Mitică, trăitor de mulți ani departe de țara natală, dar care, simțind că-i os de ros pe plaiurile mioritice, a pornit în goană spre București, chit că, în politică, franțuzul nostru de baltă calcă în… écuelles (străchini). Iohannis nu pare îngrijorat de apariția neașteptată a unui contracandidat din tabăra sa. Îl sfidează, dar s-ar putea să regrete. Își continuă campania electorală, pe care a transformat-o într-un atac permanent la adresa Puterii. Oare cine-i dă acest drept? E președintele României, ori președintele PNL? În viziunea sa, PSD este un partid ,,penal”, Parlamentul nu-i decît un organism care legiferează pentru apărarea infractorilor social-democrați, iar Guvernul – ,,un accident politic”, alcătuit din ,,incompetenți”, care vor scufunda și mai adînc țara în subdezvoltare și sărăcie.

Reacțiile antipesediste ale Opoziției de carton, avînd în Klaus Iohannis un motor diesel veșnic gripat, sînt pe cît de dure și necivilizate, pe atît de ineficiente. Dacă ar avea o minimă moralitate (o rara avis în politica românească), Opoziția, care critică și iar critică tot ce-i cade înaintea ochilor, ar trebui să recunoască și rezultatele pozitive ale actualei guvernări, fiindcă, de cînd s-a instalat la Palatul Victoria, Cabinetul Dăncilă a realizat constant creșteri economice peste media europeană, a majorat simțitor salariile și pensiile, a redus sau a suprimat impozitul pe aceste venituri, a dotat o serie de spitale cu aparatură de ultimă generație.

În încercarea oarbă de a dărîma cu orice preț Guvernul, Opoziția și starostele ei de la Cotroceni parc-au turbat. Nu văd în jurul lor decît neputință și incompetență, cerînd, toată ziua – bună ziua, demisia actualului Cabinet. Ba mai mult, răstălmăcesc realitatea ca să-și creeze motive de protest. Pînă și majorările de salarii și pensii, evidente pentru milioane de cetățeni, sînt minimalizate și ignorate de Klaus Iohannis și de liderii PNL, care afirmă că de pe urma acestor sporuri, beneficiarii s-au ales cu cîțiva lei în buzunar. Evident, Iohannis nu se pricepe la problemele financiare și bugetare și nici n-are printre consilieri vreun Vijoli, cum avea Ceaușescu. De aceea, ar trebui să dea dovadă de mai multă decență cînd recurge la asemenea aprecieri gratuite, fiindcă, în alegerile prezidențiale, atît salariații, cît și pensionarii îl vor trata la urne după propria-i limbă otrăvită. În noianul de neadevăruri pe care își desfășoară campania electorală, Iohannis n-a ezitat să afirme că Guvernul Dăncilă nu mai are bani de salarii și pensii, alarmînd populația. Pentru așa ceva, președintele ar trebui să răspundă în fața Justiției. Și mai categoric în simteala-i politică, Orban vrea să taie salariile bugetarilor, fiindcă, spune așa-zisul liberal, acestea sînt mai mari decît cele din sectorul privat. Dacă Orban vrea să fie altoit din cap pînă-n picioare, atunci să-și continue atacurile asupra salariilor bugetare. În disputa cu actuala putere, Iohannis apelează la atacuri de-a dreptul criminale. Întîrzie fără nici un motiv promulgarea legilor votate de senatori și deputați, pe care le returnează aiurea-n tramvai Parlamentului, pentru reexaminarea și modificarea articolelor care nu-i convin, ori le trimite la Curtea Constituțională. Pînă și Legea Bugetului de Stat a fost întîrziată de același cătrănit personaj. Cu mentalitatea-i teutonică, se opune permanent numirii în funcții a unor noi miniștri propuși de premier, fără să-și argumenteze poziția obstrucționistă. Cred că o asemenea prerogativă ar trebui scoasă din atribuțiile președintelui. Țara nu poate să stea tot timpul la cheremul unor încrîncenați. Închipuindu-se stăpîn absolut al țării, precum führerul criminal de altă dată al Germaniei, Iohannis se amestecă brutal în treburile Executivului, pretinzînd să participe la ședintele de Guvern și să le prezideze, deși, în mod constituțional, nu poate să ia parte decît la cele în care sînt examinate probleme de interes național, cum ar fi politica externă, apărarea țării și asigurarea ordinii publice. Iohannis nu se mulțumește cu epitetele josnice pe care le lipește pe fruntea premierului și a miniștrilor. Vrea ca, prin participarea la ședințele Guvernului, să introducă și la Palatul Victoria atmosfera scandaloasă de intrigă și agitație de la Cotroceni. Înainte de a-și aroga pretenția de a tutela Guvernul, Klaus Iohannis ar trebui să se uite mai atent în oglindă, ca să-și dea seama cine este în realitate, cum bine îl sfătuia fostul ministru al Muncii, Olguța Vasilescu. Un asemenea sfat nu-i util pentru Iohannis, care nu și-a propus să sprijine Guvernul, ci să-l dărîme. După ce i-a adresat vreo sută de avertismente ,,serioase”, ultimul dintre ele precizînd că Guvernul Dăncilă va cădea după alegeri. (Nu se precizează însă după care alegeri.) La fel de tendențios și de ilegal se amestecă președintele Iohannis și în treburile Justiției. După ce a tergiversat atîta timp decretul de demitere a Laurei Codruța Kövesi din fruntea DNA, același lucru l-a făcut și cu procurorul general Augustin Lazăr, ajutîndu-l pe acest torționar securist, care i-a adus pe unii luptători anticomuniști pînă în pragul morții, să obțină o pensie de nabab. Iohannis se opune cu înverșunare intrării în vigoare a modificărilor adoptate de Parlament asupra cîtorva legi ale Justiției, afirmînd că ele au fost inițiate pentru salvarea unui singur om – Liviu Dragnea. De ce se zbate, în realitate, Klaus Iohannis pentru a zădărnici măsurile de reformă în Justiție? O face, desigur, ,,pro domo”, știind că, în virtutea legilor impuse de înrăita Macovei, poate scăpa de zecile de dosare penale personale și grele, care vor deveni și mai apăsătoare dacă nu vor fi clasate, înainte să părărească Palatul Cotroceni. Trăind tot timpul sub spaima dosarelor care-i stau în cîrcă, Iohannis încearcă să se disculpe declarativ, dar cu totul neconvigător, aruncînd asemenea păcate asupra altora: ,,Eu un sînt penal și n-am fost niciodată. Dragnea și alți lideri PSD sînt penali”. Actualul președinte al țării respinge această acuzație, întrucît diverși penali din Justiție (Kövesi, Stanciu, Lazăr și alții) i-au dichisit într-atît dosarele, încît au creat un alt Klaus Werner Iohannis, mai cinstit și mai moral decît Goethe, dar care nu există în realitate. Zilnic întîlnim un Iohannis cu capsa pusă, dornic să-și apere tronul prin orice mijloace.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU