Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie, pentru a comemora atît realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cît și lupta împotriva discriminării și violenței, care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.
Contrar aşteptărilor, Ziua Femeii, pe care o sărbătorim pe 8 Martie, nu este la fel de veche precum Mărţişorul. Această sărbătoare s-a născut undeva la începutul secolului trecut, şi este strîns legată de mişcarea feministă, şi, destul de ciudat, de ideologia socialistă. Astăzi, însă, ea și-a pierdut din semnificația de luptă politică feministă.
Istoria zilei de 8 martie începe din Secolul XIX, odată cu protestele lucrătoarelor exploatate din industria textilă şi din alte fabrici din SUA și Anglia, care cereau condiţii de muncă şi salarii mai bune. Pe la 1900, Partidul Social Democrat din Germania a început să discute despre problemele femeilor, printre care și faptul că nu aveau voie să voteze. În 1907, la Conferința Internațională a Femeilor Socialiste din Stuttgart, condusă de Clara Zetkin – membră a Partidului Social Democrat din Germania – s-a cerut dreptul femeilor la vot, fără ca acesta să fie condiționat de proprietățile deținute, de taxele plătite, de educație sau de orice altă condiție care ar fi putut împiedica femeile din clasa muncitoare să voteze. Pe 9 Februarie 1907, 3.000 de femei din Uniunea Națională a Societăților pentru Sufragiul Femeilor (NUWSS) au demonstrat paşnic la Londra, revendicîndu-şi dreptul la vot.
În SUA, pe 8 martie 1908, Partidul Socialist a organizat la Chicago prima demonstraţie la care 15.000 de femei au revendicat egalitatea economică și politică în stradă. Anul următor, pe 28 februarie 1909, tot Partidul Socialist și Comitetul Național al Femeilor au proclamat prima „Zi a femeilor”, protestînd pe străzile din New York pentru condiții de muncă și salarii mai bune. Iar în 1910, la a doua Conferință Internațională a Femeilor Muncitoare din Copenhaga, Clara Zetkin a propus ideea unei Zile Internaționale a Femeii, care să fie ținută anual, prilej pentru ca femeile să se organizeze și să ceară drepturi egale. Propunerea a fost votată în unanimitate.
La nivel european, prima Zi Inter­națională a Femeilor a fost sărbătorită pe 18 martie 1911 la Viena, printr-un marș la care femeile comemorau martirii Comunei din Paris și cereau drept de vot. Peste 300 de demonstrații au avut loc în Imperiul Austro-Ungar. Și în Germania au ieșit peste un milion de femei în stradă. Manifestațiile au continuat în 1912 cu greva „Pîine și trandafiri” din SUA, devenind tot mai numeroase pînă în pragul Primului Război Mondial, cînd au fost suspendate.
În 1917 în Rusia, la Petrograd, pe 23 februarie (sau 8 martie după calendarul nostru), a avut loc cea mai impresionantă manifestație cu ocazia Zilei Inter­naționale a Femeii, demonstrație con­dusă de Alexandra Kollontai. Nu era întîia demonstrație de acest fel, prima avînd loc pe 8 martie 1913, numeroase femei fiind arestate de autorități cu acea ocazie.  Ele protestau împotriva războiului, sărăciei, prețurilor prea mari și a regimului țarist. Cereau „Pîine și Pace”. Deși țarul a ordonat armatei să tragă în manifestante, demonstrațiile nu au putut fi oprite, femeile convingîndu-i pe o parte dintre soldați să treacă de partea lor.
În 1921, aceeași Clara Zetkin, împreună cu a doua Internațională a femeilor comuniste, a decis la Moscova ca data oficială pentru Ziua Internațională a Femeii să fie 8 martie. În 1922, împreună cu Lenin, au făcut din această zi o sărbătoare comunistă, an în care au început s-o sărbătorească și comuniștii chinezi.
Din cauza asocierii cu comunismul, ziua de 8 martie a rămas mult timp o sărbătoare doar în țările socialiste, pînă la al doilea val de feminism, din anii ‘60, val care a recuperat sărbătoarea și în Occident. Ea a fost recunoscută oficial abia în 1975, cînd a fost prima dată sărbătorită de ONU şi cînd a început să fie şi puternic depolitizată și instituţionalizată. Cu toate acestea, astăzi femeile se organizează de 8 martie peste tot în lume pentru a-şi revendica drepturile.
În Italia, ziua de 8 Martie ca Zi Internațională a Femeii a început să fie sărbătorită în 1945, din inițiativa Uniunii Femeilor Italiene (U.I.F.) Atunci, femeile din Roma s-au reunit în sala de festivități a liceului „Visconti”, iar după dezbateri au aprobat o „Cartă a Femeilor”, prin care cereau dreptul la muncă, la egalitate salarială cu bărbații și dreptul de a participa la viața națională și internațională. După aceasta, ziua de 8 Martie a fost celebrată în întreaga Italie. Și cum sărbătoare fără floare nu se putea, a fost aleasă ca simbol mimoza, o floare de sezon, foarte răspîndită în regiunea Romei, dar și în Italia Centrală și de Sud.
Alegerea mimozelor ca floare reprezentativă a zilei de 8 Martie a fost fericit făcută, deoarece ea simbolizează, în tradiția occidentală, trecerea de la moarte la starea de lumină, iar interpretarea politică este de renaștere, deci de victorie! Obiceiul ca femeile să primească de la bărbați mimoze se regăsește și în Rusia şi Albania, unde, pe lîngă mimoze, doamnele mai primesc şi ciocolată. În unele ţări, precum Portugalia, femeile sărbătoresc ziua de 8 martie cu petreceri la care au acces doar doamnele. În România, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Ungaria, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Slovacia şi Slovenia, cel mai comun cadou sunt florile și, după caz, mesajele de dragoste pentru femeia iubită.
R.M.