Titlul articolului sugerează o strigare, sau refrenul unui cîntec popular de acum vreo 50 de ani (zi, de la verbul „a zice“, nu de la substantivul ziuă), de pe vremea în care drumul de la Bucureşti la Braşov trecea prin comuna Breaza (azi este un mic orăşel). N-am fi abordat acest subiect dacă unul dintre noi n-ar fi avut, în activitatea sa, îndeletniciri care s-au încheiat în acest an, în localitatea Breaza, din judeţul Prahova. Acum mai bine de 30 de ani, colegul nostru începuse să se ocupe de procedeele naturiste în domeniul alimentaţiei, dar mai ales în segmentul tratamentelor medicale. După ce a început să studieze şi sinergetica, a pus la punct un sistem de analize pentru orice domeniu, inclusiv pentru cel al sănătăţii. A ajuns chiar să efectueze cercetări într-un colectiv specializat, pentru persoane pe care nu le cunoştea şi care se aflau la distanţă. Foarte des – în special la tratamentul cancerului, al fisurilor, sau al fracturilor osoase -, în studii apărea indicat un tratament cu argilă. A comunicat la diferiţi medici acest rezultat, dar n-a fost luat în seamă. Atunci, a început să le recomande unor suferinzi astfel de procedee, iar rezultatele au fost uimitoare. Şi, du-te vreme, vino vreme, a reapărut Constanţa, o fostă studentă a sa, cu 40 de ani în urmă (şi frumoasă, şi premiantă), care l-a invitat la Clinica EDEN din Breaza, într-un sejur de două săptămîni. Un adevărat rai medical, cum nu avusese ocazia să vadă, cu zeci de ani în urmă, cînd colindase foarte multe ţări, de la Canada, Statele Unite, ţări europene şi sovietice, inclusiv din Asia, şi pînă în Japonia. Diferenţa era totală. De la programul săptămînal pe care ţi-l oferea în scris, a doua zi, după primul consult medical, şi în care erau cuprinse, în ore şi zile, şedinţele de tratament (după caz, masaje, împachetări cu argilă şi nămol curativ, orele la care primeai în cameră ceaiuri, sucuri şi alimente benefice bolii pe care o acuzai), şi pînă la sala de mese, unde te aştepta o tavă cu prenumele şi numărul camerei unde erai cazat, astfel încît la masă să stai alături de persoane care au altceva pe tavă. Deci, totul era personalizat. Numele şi camera erau scrise pînă şi pe căni, sau pe pahare, în aşa fel încît să nu se încurce conţinutul din cana ta cu cel al altei persoane. La toate acestea se adăuga atitudinea respectuoasă a oricărui component al echipei, de la simpli muncitori şi pînă la medicii de înaltă valoare, care te vizitau în fiecare zi, cel puţin pentru a-ţi controla tensiunea şi pulsul. Aceşti medici se prezentau, în ultima zi, în camera ta, şi îţi înmînau biletul de externare, în care erau scrise toate investigaţiile efectuate, de la diagnostic la tratamente şi proceduri efectuate, dietă, activitate fizică şi fizioterapeutică, dar şi medicaţie strict vegetariană. Comportamentul ireproşabil al tuturor angajaţilor Clinicii EDEN, sau al voluntarilor, care vin să ajute, dezinteresat, la activităţile gospodăreşti, făcea imposibilă evidenţierea unei persoane şi nu a unei liste. S-a remarcat, totuşi, asistentul Daniel, care, în afară de tratamentele pe care le făcea zilnic şi de conversaţiile inerente ce aveau loc cu acele ocazii, l-a ajutat pe colegul nostru să pregătească un material. Expunere pe care, alături de mulţumirile adresate personalului clinicii pentru îngrijire, a prezentat-o la ultima şedinţă medicală, alături de exemple asemănătoare necazurilor noastre actuale, făcînd referire la Plîngerile lui Ieremia, înscrise în Vechiul Testament. Cu această ocazie, a explicat şi unele aspecte în ceea ce priveşte siguranţa naţională, pe care le vom povesti cu altă ocazie.

PRIETENII LUI NOSTRADAMUS