Se spune că, alegînd, votul cetățeanului de rînd devine stăpîn. Numai că cel ,,ales” merge la ,,cules”, iar cel ce l-a votat rămîne tot sărac.

Pentru ,,aleșii” vremelnici, România s-a trezit într-un vîrtej amețitor. Glasul ei urcă spre cer, iar ecoul duce departe gîndurile milioanelor de oameni care cer să se oprească jaful și jocul urii. Pe altarul timpului se aprind lumînările speranțelor care mereu, de bine-de rău, sînt aprinse de ,,guvernul meu”.

În zadar am votat, votul meu n-a contat. Partidul cu votul cetățeanului în plus este considerat în minus și ,,rău”, nefăcînd parte din ,,guvernul meu”. Și primul-ministru va fi ales nu de majoritatea votului dat, ci după bunul-plac.

Ca un cetățean onest, căruia îi pasă ce se întîmplă cu țara sa, am lăsat acasă spaima de Covid și m-am prezentat la vot, unde am constatat că nici o măsură de protejare nu s-a luat, așa cum a promis fostul ,,prim”. Ba am mai avut și o dispută - că am ținut buletinul de identate în mînă, deschis la pagina cu datele de identificare, și nu i l-am dat celui de la masa la care m-am prezentat. Acesta, după ce mi-a notat pe o hîrtie datele de identificare, mi-a spus că trebuie să merg în camera următoare, unde figurează adresa mea. Mă întreb: atunci de ce a notat datele mele, dacă nu figuram pe listele sale? Poate mă voi trezi cu cine știe ce surpriză, cum s-a pomenit celebra doamnă Monica T., trecută pe o listă ca membră a unui partid de care habar n-avea.

Votul meu n-a contat. În zadar am votat, și acum mă rog Celui de Sus ca la vot să nu-l fi întîlnit pe Covid. Fiindcă vedem cum mor oameni pe capete, răpuși de acest virus. Mai ales bătrîni... Nu se știe cîți dintre aceștia s-au stins în azile și cîți pe un pat de spital, la ATI. O țară europeană, la care ne uităm cu invidie, și-a recunoscut vina pentru faptul că cele mai multe victime ale virusului au fost vîrstnicii din casele de bătrîni, pe care sistemul lor de sănătate i-a neglijat. Cei infectați nu erau admiși în spitale - li se dădea doar paracetamol și, cînd starea lor se înrăutățea, li se administra morfină... Au murit mii de bătrîni.

La noi, Piața de flori s-a reprofilat: a devenit Piața de Coroane. De coroane mortuare ieftine, pentru oameni săraci: ei au dat cel mai mare tribut morții.

Democrația din România s-a rătăcit în labirint, iar din labirint e greu de ieșit.

Nu-i de glumă, după 30 de ani se întîmplă: caloriferele sînt reci și în casă îngheți. Atunci de ce L-am ucis pe Isus în decembrie ’89, doar ca să plouă cu speranțe rămase în vacanțe, iar noul primar să dea mereu vina pe celălalt? Vorbele poetului rămîn și azi la fel de actuale:

,,Tu nu mai știi ce-i aia «trai decent»

În beznă stai, te speli cu apă rece,

Mai cald e-afară ca-n apartament

Exterminați sîntem, din zece-n zece”.

(,,Marea umilință” – Corneliu Vadim Tudor)

Nu ne rămîne decît să ne rugăm: Apără-ne, Tu, Doamne!

LILIANA TETELEA