Cît noi am fost ocupați cu alegerile parlamentare și renumărarea voturilor de la primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, pe planeta Pămînt s-au derulat extrem de multe evenimente interesante și importante în același timp. M-am oprit pentru moment asupra situației din Georgia, pe care, pînă nu m-am apucat să mă documentez, nu am înțeles-o. Pînă la urmă treburile sînt foarte simple și seamănă cumva cu ce s-ar fi putut întîmpla la noi, dacă CCR-ul nu menținea rezultatul votului din primul tur al alegerilor prezidențiale după renumărarea voturilor.
Pe 22 octombrie a.c., avea loc încheierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din Georgia, stat vecin cu Rusia și Turcia, adică prins între NATO și țara lui Vladimir Putin. Înainte de alegeri, președintele partidului Visul Georgian le-a transmis alegătorilor să nu riște un război cu Rusia. Domnul în cauză, scrie Reuters, „se numește Bidzina Ivanishvili, dar este cunoscut și ca «salvatorul Georgiei», sau «prostul Rusiei». E filantrop și oligarh. Miliardarul, cea mai bogată persoană din Georgia și fondatorul partidului de guvernămînt, este rar văzut în public și, în ultimul timp, aproape exclusiv în spatele unui paravan antiglonț. Cu toate acestea, prezența lui se simte peste tot în această mică țară europeană prinsă între Rusia și Occident, care se pregătește de alegeri ce i-ar putea modela destinul”.
Mesajul acesta poate produce confuzie din partea unui om care la începuturile sale politice, scrie din nou Reuters, „a fost puternic pro-occidental pe parcursul primului deceniu al partidului său la putere în timp ce Georgian Dream spune că rămîne angajat în integrarea cu Occidentul și pentru o politică pragmatică față de Rusia vecină. Interviurile Reuters cu cîțiva foști asociați apropiați ai miliardarului, precum și cu alegători de ambele părți ale spectrului și experți din Georgia, oferă o perspectivă asupra influenței exercitate de acest misterios magnat în regiunea Caucazului de Sud.
Aliații din cele mai înalte sfere ale puterii vorbesc despre el în termeni aproape mesianici. «Cînd oamenii își pierduseră pentru totdeauna orice speranță, a apărut un om care le-a dat-o înapoi», a spus fostul prim-ministru Irakli Garibashvili despre victoria inițială a lui Ivanishvili la alegerile dn 2012, politician care a ocupat funcția de premier timp de un an.  Garibashvili s-a numărat printre oficialii care l-au lăudat pe Ivanishvili, președintele de onoare al partidului, în discursurile de la un miting din septembrie, cînd – spre deosebire de magnat – nu erau protejați de un panou antiglonț. Actualul premier Irakli Kobakhidze a spus că Ivanishvili a sacrificat totul, inclusiv bunăstarea lui, pentru a elibera Georgia de inamicii politici”.
Omul ăsta mesianic a petrecut o mare parte din anii 1990 în Rusia, înființînd companii bancare, metalurgice și de telecomunicații și devenind bogat în urma haoticei prăbușirii a Uniunii Sovietice. Oponenții săi politici conturează imaginea unui oligarh avid de putere care exercită un control periculos asupra fostului stat sovietic. „A transformat Georgia într-o companie privată, al cărei proprietar este 100%”, a declarat Gia Khukhashvili, fostul consilier politic de top al lui Ivanishvili, care l-a ajutat să lanseze Georgian Dream înainte ca relația lor să se rupă în 2014, cînd Khukhashvili l-a acuzat că își păstrează puterea, din culise.
Pînă aici e clar: Avem un miliardar oportunist care și-a făcut banii în deceniul de haos ce a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice, după care a venit la el acasă, în Georgia, pentru a deveni stăpînul absolut al țării care-l aștepta ca pe salvatorul ei fiindcă el avea relațiile și banii. Omul a dezvoltat țara, și a înscris-o după cum vom vedea imediat pe drumul spre Uniunea Europeană, aderînd la valorile
acesteia. Adică: drepturile omului, alegeri  libere, democrație etc.
După asta s-a întîmplat ceva care pare ciudat occidentalilor însă mie îmi pare extrem de firesc. Citez din Reuters: „De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, Ivanishvili aproape că a inversat alinierea de lungă durată a Georgiei cu Occidentul, una pe care el însuși a susținut-o în timp ce era prim-ministru în 2012-2013.
Anul acesta, guvernul Georgian Dream a promovat proiecte de lege privind «agenții străini», care impun organizațiilor care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca atare și a reprimat drepturile LGBT, decizii lăudate de Moscova și denunțate de critici ca fiind antidemocratice și de inspirație rusă. Mișcările, împreună cu o retorică anti-occidentală sporită de la Tbilisi, au determinat ca SUA și UE să suspende unele ajutoare pentru Georgia și blocul să înghețe cererea de aderare a țării. Giorgi Margvelashvili, președintele Georgiei în 2013-2018 și un coleg apropiat al lui Ivanishvili în opoziție și în primii ani la putere, a declarat că miliardarul a părut sincer pro-occidental în timp ce era în prima linie politică. El l-a descris ca fiind un gînditor calm, strategic, care a căutat să echilibreze o politică pro-UE și NATO cu un imperativ de a evita provocarea vastului vecin nordic al Georgiei. «Putem doar să speculăm ce l-a forțat pe Bidzina Ivanishvili în acest tip de tulburare politică. Schimbarea bruscă a retoricii la 180 de grade nu este stilul lui» a spus Margvelashvili. La un summit de la Budapesta din 2008, NATO a convenit că Georgia va deveni în cele din urmă membră. Asta a fost cu cîteva luni înainte de războiul cu Rusia și de atunci s-au făcut puține progrese.
Mulți georgieni se tem de calvarul din Ucraina, unde protestele pro-occidentale Maidan din 2013-2014 au înlăturat un guvern pro-rus înainte ca Moscova să anexeze Crimeea și să înceapă să furnizeze arme separatiștilor din estul țării.
Oficialii ruși au spus în mod repetat că nu interferează cu statele suverane și au acuzat Occidentul că se amestecă în politica georgiană. Șeful spionajului străin al Rusiei, Serghei Naryshkin, a spus în această lună că este sigur că georgienii vor face alegerea «corectă» și vor vota «forțe sănătoase, patriotice»”.
V-ați prins? Cum a zis NATO că vrea să invite Georgia să i se alăture, cum a avut loc o schimbare la 180 de grade a retoricii lui Ivanishvilii, lucru care a dat de bănuit multora. Așadar, rușii l-au lăsat să se joace de-a democrația, ba chiar au tăcut din gură cînd georgienii au vrut să adere la Uniunea Europeană, că oricum tot clienții lor ar fi fost, însă în momentul în care au decis să se alăture NATO, ursul de la Kremlin a început să mormăie. De ce? Fiindcă, așa cum am mai scris de cîteva ori, între două mari puteri trebuie să existe o zonă tampon. Vă amintiți ce s-a întîmplat în 1939, cînd Germania Nazistă și Uniunea Sovietică și-au împărțit Polonia, care era zona neutră, și au ajuns să aibă graniță comună? Exact. Ușor de înțeles ce l-a determinat pe domnul Ivanishvili, care și-a făcut miliardele pe spinarea URSS, să schimbe macazul.
De aceea, mesajul său adresat georgienilor de a nu deranja Rusia avînd exemplul Ucrainei. Diferența e că Ucraina ar fi făcut și ea pace imediat după invazie, dar nu a fost lăsată de occidentalii care încă nu au înțeles ce înseamnă Rusia, deși au pierdut de două ori în fața ei, în 1812 și în 1943.
Alegerile care au urmat au consfințit victoria partidului Georgian Dream cu 54% din sufragii. În acel moment, președintele țării, Salomé Zourabichvili, a cerut oamenilor, conform Reuters, „să iasă în stradă pentru a protesta împotriva rezultatelor disputatelor alegeri parlamentare de sîmbătă, pe care comisia electorală a declarat că partidul de guvernămînt le-a cîștigat. Zourabichvili, o fostă aliată Georgian Dream devenită critică acerbă a partidului de guvernămînt, a spus că nu a recunoscut rezultatele și s-a referit la vot drept o «operațiune specială a Rusiei»”. Ea nu a clarificat dacă crede că Rusia are un rol direct în alegeri.
Cine e doamna asta? Salomé Nino Zourabichvili s-a născut la Paris la 18 martie 1952 și a fost crescută în cadrul comunității georgiene din Franța, stabilită între Paris și Leuville-sur-Orge de la căderea în 1921 a Republicii Democratice Georgia. Crescută într-o familie proeminentă de emigranți cu legături strînse cu guvernul în exil al Georgiei, diaspora a fost singurul contact pe care l-a avut în copilărie cu țara, afirmînd odată: „În anii dinaintea căderii Cortinei de Fier, nu a existat nici un contact cu Georgia – nici scrisori, nici ziare, nici vizite. Pentru noi, a fost o țară mitică, care a existat doar în cărți. La 8 ani, ea și-a întîlnit primul vizitator din Georgia în timpul unei vizite la Paris a unei trupe de balet georgian, întîlnire ținută în secret din cauza caracterului represiv al autorităților sovietice care organizau întîlnirea”.
Poate că din aceste motive nu-i iubește pe ruși și în momentul în care a luat la cunoștință de victoria în alegeri a unui partid care nu vrea să supere Rusia și ia măsuri contra „valorilor europene”, a declarat că „a fost o fraudă totală”, după care i-a chemat pe georgieni să protesteze în centrul capitalei Tbilisi, luni seară, „pentru a anunța lumea că nu recunoaștem aceste alegeri”.
Pe de altă parte, scrie Reuters, „fondatorul Georgian Dream, Bidzina Ivanishvili, care a militat intens pentru a ține Georgia departe de războiul din Ucraina, a salutat victoria partidului sîmbătă seara, catalogînd-o ca fiind cea mai mare performanță din 2012. Datele comisiei electorale au arătat că a cîștigat cu marje uriașe de pînă la 90% în unele zone rurale, deși a avut performanțe slabe în orașele mai mari. Georgian Dream dorește ca Georgia să adere la Uniunea Europeană, deși Bruxelles-ul spune că cererea de aderare a țării din Caucaz este înghețată din cauza tendințelor autoritare ale partidului. Formațiunea a promovat o lege privind agenții străini și o altă lege care limitează drepturile LGBT, ambele atrăgînd critici puternice din partea țărilor occidentale, lăudate fiind de unii oficiali ruși.
Ani de zile, Georgia a fost una dintre cele mai pro-occidentale țări care au ieșit din Uniunea Sovietică, sondajele arătînd că mulți georgieni nu sînt pe placul Rusiei pentru sprijinul său pentru două regiuni separatiste ale țării lor. Rusia și Georgia au purtat un scurt război asupra provinciei rebele Osetia de Sud în 2008, în cadrul căruia Georgia a fost învinsă. Dar rezultatul alegerilor reprezintă o provocare pentru ambiția UE de a aduce ca membri mai multe state ex-sovietice.
Săptămîna trecută, Moldova a votat și ea pentru aprobarea aderării sale la UE într-un vot despre care oficialii moldoveni au spus că a fost afectat de ingerința Rusiei. Un oficial UE a declarat pentru Reuters că există un sentiment de dezamăgire față de performanța opoziției georgiene, dar Bruxelles-ul a fost în primul rînd îngrijorat de un rezultat contestat care a dus la un impas”.
Ca să încheiem, ce nu înțeleg și nu vor înțelege niciodată băieții ăștia care sînt plini de valori europene și democratice, dar care nu acceptă rezultatele unor alegeri corecte, e tocmai asta: că, deși ei se cred salvatorii planetei, nimeni nu-i iubește, pentru că nu-i atrag pe oameni la valorile democratice pe care zic că le promovează cu lingurița de miere, ci-i aruncă în butoiul cu oțet și pe urmă se miră că sînt înjurați.
Așa și la noi, după cum scriam și în articolul din „Tribunul” intitulat „Doar cum vor ei”. Cert e că georgienii au înțeles perfect ce li se poate întîmpla dacă insistă cu aderarea la NATO și cum urmele războiului din Osetia contra Rusiei sînt încă proaspete, iar cele din Ucraina se văd cu ochiul liber, e clar de ce 54% din votanți au decis că vor pace cu rușii. Explică-le asta occidentalilor și nu vor înțelege.
Deocamdată sînt ciocniri între poliție și demonstranții instigați de președintele țării la nerecunoașterea votului și mai ales la nesupunere civică, adică exact ce a făcut și președintele nostru, Klaus Iohannis, prin august 2018 dacă-mi amintesc corect. Probabil lucrurile se vor liniști pînă la urmă, dar tocmai aceste situații ar trebui evitate pe viitor în România.
IOAN TEODOR