
- 26-06-2023
- 0 Comentarii
- 182
- 0
Greva profesorilor s-a terminat la fel cum a început, fără un rezultat așa cum aceștia și l-ar fi dorit și pentru care au manifestat, în zadar, zile în șir, pe străzile Bucureștiului și în țară, sub comanda liderilor lor de sindicat... Iată că greva a luat sfîrșit, iar ei, profesorii, au fost nevoiți să se întoarcă la catedră mai obosiți și parcă mai neîncrezători în meseria lor de dascăli, care să le aducă salariul meritat, necesar unui trai decent. Am înțeles destul de bine care a fost motivul acestei greve... Mărirea salariilor pentru toți cei care lucrează în sistemul educațional... Și totuși, gurile rele spun că greva a fost declanșată pentru ca liderii de sindicat să iasă în față și să arate membrilor lor cît de activi sînt și că lor le pasă de traiul nesatisfăcător al profesorilor. Pe scurt, să arate țării întregi cît de folositori le sînt ei în aceste zile profesorilor, în spate ascunzîndu-se altceva: justificarea salariilor barosane pe care le încasează de la membrii de sindicat, deplasări cu mașini luxoase, plimbări în străinătate și alte multe avantaje pe care și le-au asigurat. Pe cînd profesorii sînt nevoiți să suporte mojiciile elevilor și, de multe ori, ale colegilor lor, în cancelarie, unde se învrăjbesc unii împotriva altora, cu știrea celor de la inspectoratele școlare, pînă la cel mai înalt nivel... Dar nimeni nu face nimic să îndrepte lucrurile, pentru că aceia care ar trebui să intervină rămîn pe mai departe în liniștea lor și cu cît mai mulți bani în buzunar... Profesorii însă nu trebuie priviți ca paria societății, de ei depinde educarea copiilor țării, de aceea se impune din partea statului o lege organică bine reglementată, fără să mai dea prilejul liderilor de sindicat de a mai declanșa o grevă și, în acest fel, să se evite perturbarea întregului proces de învățămînt la nivel național. Din păcate, trebuie recunoscut faptul că salariile profesorilor sînt nedrept de mici. Acesta a fost și motivul pentru care au ieșit în stradă, dînd dovadă de unitate. Au fost, sporadic, și niște spărgători de grevă, puțini însă, care, de pe margine, și-au sfidat colegii care, zile întregi, au manifestat pe străzile Bucureștiului, de s-au ales cu răni în tălpi și au răgușit strigînd să fie auziți de oamenii politici. Dar aceștia n-au avut, nici în cazul profesorilor, ochi să-i vadă, nici urechi să-i audă. Este adevărat că nu toți dascălii au har pedagogic; ca peste tot, pădure fără uscături nu există, dar nu e normal ca pentru unii, interesați doar de bani, să sufere întreg corpul profesoral. Și în cazul lor, sînt două categorii de profesori: cei cu realizări profesionale deosebite, și cei mediocri, care vin la școală pentru salariu și cît mai mulți bani, fără să se străduiască prea tare la ore, pentru elevii lor, care sînt, și ei, cît se poate de diferiți: unii fumători, scandalagii, alții serioși, dornici să învețe carte... Se întîmplă, uneori, ca unii profesori să comploteze cu elevii împotriva colegilor lor, producînd zîzanie, pentru a întări poziția dascălilor chiulangii.
Greva s-a terminat, dar calvarul profesorilor de-abia acum urmează: recuperarea procesului educativ rămas restant din cauza protestului lor... Nu oricum, ci cu același salariu pe care îl aveau înainte de declanșarea grevei, la care se adaugă puținul praf ce li s-a aruncat în ochi, adică acele cîteva sute de lei în plus.
Profesorii noștri nu merită umilirea, bătaia de joc din partea guvernanților și a întregii clase politice, care văd în învățămîntul românesc un dușman al lor. Cu toate greutățile, se sperăm că profesorii noștri vor învinge toate stihiile ridicate împotriva lor de către politicieni mai mult sau mai puțin trecuți prin băncile școlii. S-a văzut acest lucru în felul cum s-au comportat cu liderii de sindicat: nepricepuți, incapabili de a purta un dialog profesionist, mai ales că era vorba de soarta învățămîntului românesc și de profesorii copiilor noștri. Toate acestea denotă faptul că mulți dintre ,,aleșii neamului” au trecut prin școală ca gîsca prin apă, stînd mai mult în curtea școlii și jucînd țurca, decît să se afle în fața profesorilor, în sala de cursuri.
Pe noi ne pun pe gînduri și ne dor toate cele ce s-au întîmplat cu profesorii noștri în aceste zile. Ei trebuiau ascultați și toate drepturile care li se cuvin să le fie asigurate de îndată, astfel încît să-și poată schimba în bine nivelul de trai, așa cum stă bine unui popor civilizat și cultivat... Vivat profesori! Rușine celor care v-au umilit!
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”
-2.8 C