La propunerea fiului meu, prof. Iulian Machidon, de a se ocupa așa cum va găsi el de cuviință de editarea noii ediții a ,,Cărții cu autograf în spirit confratern”, am fost încîntat de idee și am fost de acord din primul moment. Nu am ezitat nici măcar o secundă, avînd în vedere că mulți dintre cei care mi-au oferit cărțile lor cu autograf - Corneliu Vadim Tudor, Valeriu Gorunescu, Adrian Păunescu, Ion Horea, Ioan V. Maftei Buhăiești, Ioan Mazilu Crângașu, Radu Cârneci, Valeriu Crețu ș.a. – nu mai sînt printre noi, iar prin acest gest editorial, le aduc omagiile mele, așa cum am făcut-o și în 2014, cînd a apărut prima ediție, iar tirajul de mult s-a epuizat... Mulți dintre ei mi-au fost ca și frați de condei și le datorez întreaga mea gratitudine, fiindu-le recunoscător pentru cărțile pe care mi le-au oferit cu atîta drag și pentru cuvintele sincere, scrise din suflet, mai ales că pe mulți nu i-am cunoscut, dar mi-au oferit bucuria să-i citesc cu plăcere... Iar despre cărțile lor am comentat la momentul respectiv. Nu poți mulțumi pe toată lumea, mai ales în vremurile de acum, cînd inflația de carte crește de la o zi la alta... Și oricît ai vrea, nu ai cum scăpa breasla de orgolii și vanități. Autografele sînt așezate în pagină în ordine alfabetică, după numele autorilor, și nu după alte principii... Ele aparțin atît unor autori pe care i-am cunoscut personal, cît și altora, pe care nu i-am văzut vreodată în viața mea, iar cărțile lor au ajuns la mine prin colet poștal... Am lăsat lucrurile să curgă în voia lor... Încă un motiv în plus de a-l fi mandatat pe fiul meu, profesorul Iulian Machidon, să se îngrijească de editarea acestei noi ediții a ,,Cărții cu autograf în spirit confratern”, mai ales că inițiativa îi aparține, și a avut la bază respectul pentru literatură și nu obligația față de mine, ca părinte, scopul fiind acela de ajunge la sufletul cît mai multor cititori. O poate face și cu alte opere ale mele, la care, indirect, și-a adus contribuția, fiind singurul moștenitor... Lui îi datorez curajul de a merge înainte, iar această apariție tipografică sub semnătura lui mă face să cred că între mine, ca părinte, aflat în prag de ofilire, și el, ca fiu al meu în puterea vieții, a existat o relație frumoasă, o chimie specială, ca între doi prieteni adevărați, care se respectă reciproc. Și toate aceste legături strînse au făcut posibilă crearea fenomenului cultural ,,Amurg sentimental”, care, în curînd, va împlini trei decenii de la fondare.
Așa cum am urat și altor tineri dornici să se afirme în literatură, aflați prima oară față în față cu mirosul proaspăt al cernelei tipografice, la fel o fac și cu profesorul Iulian Machidon, în calitatea lui de editor, urîndu-i, prin intermediul acestor rînduri, vînt bun din pupă!
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”