Vinovații fără vină
  • 16-07-2021
  • 0 Comentarii
  • 491
  • 2

În codul penal român și în general în doctrina penală internațională există un principiu care spune foarte clar că răspunderea în fața legii este individuală. Cu alte cuvinte, nici un cetățean nu poate fi pedepsit pentru faptele altcuiva. Totuși, anul trecut a fost demarată o campanie menită a învinovăți întreaga rasă albă în raport cu cea neagră. De ce? Fiindcă un polițist american prea zelos a omorît un cetățean american de culoare în timp ce încerca să îl încătușeze. De aici s-a pornit o întreagă mișcare socială a cetățenilor de culoare din SUA, ale cărei efecte au fost resimțite de toți cetățenii.

În primul rînd, pe teritoriul american au avut loc ample mișcări stradale, în cadrul cărora monumente istorice ale unor personalități locale ce avuseseră legătură cu sclavia și segregarea rasială a oamenilor de culoare americani au fost puse la pămînt, dar și a unora care, în opinia mea, nu aveau nici o legătură cu asta, ca, spre exemplu, Cristofor Columb. Apoi, mișcarea denumită Black Lives Matter a trecut oceanul oprindu-se în Anglia, unde a găsit adepți, fiindcă fostul imperiu colonial fusese responsabil de traficul cu oameni de culoare din Africa spre coloniile de dincolo de Oceanul Atlantic.

Pînă aici totul este clar. SUA și Anglia prigoniseră populația de culoare secole de-a rîndul și trebuiau să-și recunoască vina, să-și ceară scuze și să le ofere o reparație urmașilor celor pe care-i traficaseră și exploataseră. Extraordinarul începe cînd,  într-o lume interconectată ca a noastră, se iau decizii care ne afectează pe toți și, cel mai grav, par a fi luate în numele întregii rase albe. Astfel, industria cea mai importantă de filme a lumii, exportatorul de civilizație americană, studiourile de la Hollywood, încep să interzică pe piață filmul de desen animat Albă-ca-Zăpada, pe motiv că personajul principal este o fată albă, ba mai mult, decid ca în noul film rolul principal să-l joace o mulatră. Pe urmă, au fost blamate o serie de opere literare, plastice și artistice pentru că nu contau și pe participarea celor de culoare, iar compania Netflix creează și distribuie filme în care personajele principale – deși sînt aristocrați englezi din Secolul al XVIII-lea – sînt jucate de actori de culoare (așa cum se întîmplă  în serialul Bridgerton, ceea ce mie îmi zdruncină reperele, fiindcă știam că aristocrația engleză a Secolului al XVIII-lea nu era formată din oameni de culoare, ci îi folosea ca sclavi!).

Această nebunie ajunge și în sport, în fotbal mai exact; la meciurile din Marea Britanie jucătorii au fost nevoiți să îngenuncheze înaintea începerii partidelor, ca o recunoaștere a sclavagismului practicat de înaintașii lor. Jucătorii echipelor străine care au refuzat să îngenuncheze au fost aspru criticați, așa cum a fost cazul jucătorilor unei echipe cehe, printre care și un român, sau a doi dintre jucătorii naționalei României, care a jucat cu Anglia la Middlesborough. O reacție corectă a unor sportivi care nu aveau nici un motiv să se umilească public pentru o vină care nu le aparținea. Sensibilitatea rasistă merge pînă într-acolo încît nu mai avem voie nici să folosim cuvîntul ,,negru” dacă vorbim o limbă latină, fiindcă este asemănător unui termen peiorativ din engleza americană și riscăm astfel să lezăm sentimentele celor de culoare. Arbitrul român Colțescu a fost la un pas de sancțiuni drastice fiindcă a folosit cuvîntul ,,negru” vorbind despre un jucător la un meci internațional.

Mai nou, citesc pe site-ul g4media.ro că o universitate americană cere interzicerea cuvîntului ,,caucazian”, adică ,,alb”, pentru că „este asociat cu o clasificare rasistă a oamenilor”, potrivit unui grup de cercetători, care recomandă și evitarea unor termeni culturali precum „european”. Continui să citez din articolul de pe site-ul menționat, spunînd că „inițiativa a venit în contextul unei ofensive tot mai mari în țările occidentale ale așa-numitei cancel culture (anularea culturii), fenomenul promovat de stînga liberală si progresistă din vest prin care se «anulează» persoane, branduri, emisiuni, cărți sau filme din cauza a ceea ce unii consideră a fi remarci sau ideologii ofensatoare, rasiste sau controversate”.

Mărturisesc că am rămas împietrit citind aberațiile de mai sus. Cum să interzici cuvinte și termeni culturali precum ,,european” numai fiindcă tu ai senzația că așa e bine? Dar pe noi, ceilalți, ne-ai întrebat? Vă imaginați că, interzicînd cuvinte și termeni, peste 100 de ani vor exista oameni fără identitate națională și culturală? Vor dispărea la un moment dat înțelesurile pe care aceste cuvinte le defineau. În același timp, potrivit Washington Examiner, „ladies and gentleman” (doamnelor și domnilor) – o expresie utilizată adesea adresării în fața unei mulțimi de sexe mixte – nu ar trebui să fie folosită, deoarece „nu include pe toată lumea”, în condițiile existenței mai multor genuri. Ce înseamnă mai multe genuri? Exact asta, fiindcă, pentru a spori confuzia planetară, niște băieți inteligenți s-au gîndit ei că putem fi de ce gen avem noi chef cînd ne trezim dimineața, iar cine nu e de acord cu teoria lor „de gen”, vorba lui Caragiale, „să meargă la cremenal”!

Din fericire, mai există chiar și în America oameni care au protestat împotriva acestor lucruri extreme. Lista de termeni publicată de universitatea americană a fost criticată vehement, în special de voci ale dreptei americane, care au catalogat-o drept un exemplu al cancel culture. Observ peste tot – în filme, în cărți, la evenimentele sportive –  această ofensivă a progresiștilor liberali împotriva lumii și a regulilor actuale. E de neînțeles cum o minoritate încearcă să impună reguli unei majorități fără să se gîndească la consecințe. Spun ,,fără să se gîndească” fiindcă îmi e greu să cred că cineva poate plănui în mod conștient să șteargă identitatea culturală a unor populații întregi pentru a le reduce la o masă fără trecut, fără prezent și fără viitor. Nu sînt rasist, dar nu pot să nu observ exagerările care se fac în numele vinii pe care americanii și-o asumă pentru sclavagismul practicat de înaintașii lor, fiindcă aceste exagerări mă afectează și pe mine și pe copiii mei. Ne afectează pe toți, pînă la urmă, lovind în piloni ai societății și vieții fiecăruia dintre noi.

Ce putem face? Ce facem noi, românii, de secole: să ne încăpățînăm să ne păstrăm credința, obiceiurile, limba în ciuda tuturor vicisitudinilor vieții. Să protestăm în gura mare, să spunem cînd nu ne convine ceva și mai ales să ne alegem lideri și partide care să ne reprezinte, să ne apere și să ne conducă cu demnitate prin istorie.

(va urma)

Marius Marin, antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite