Dis de dimineață cînd mijesc iar zorii

Pe la porți închise vin colindătorii

Cu speranțe-n suflet, înghețați de ger

Colindă tot satul, nuci, covrigi ei cer.

Umblă ziua-ntreagă pe străzi rătăcind

Și le plîngi de milă că-i vezi tremurînd

Daruri și colindă de la moși-strămoși,

Copilașii noștri puri și credincioși.

Ei ne-aduc în suflet colinda creștină

Ne urează-n cîntec pace și lumină

Ne-amintesc de timpul cînd am fost copii

Să-i tratăm și noi ca pe-ai noștri fii.

Vin colindătorii în alai de cîntec

Să ne dea mesajul ca pe un descîntec

Gazdă primitoare, trezește-te-n zori

Să-i primești cu daruri pe colindători.

Deschideți porțile, că vin colindătorii

La ceasu-acesta cînd se crapă zorii

Să vă ureze pace, sănătate

Și liniște în casă, și prosperitate.

Deschide-le poarta cum îți stă mai bine

Și-ascultă urarea ce ți se cuvine

Din al nostru leagăn, de pe la străbuni

Lumea să ne știe c-am rămas români.

 ALEXANDRU DUMITRU-BUFTEA