Vibrația cuvintelor melodioase
  • 02-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 354
  • 0

Valer Popean se cunoaşte că este poet „după vorbă, după port“, prin felul cum îşi scrie versurile, după tiparele poeziei clasicilor noştri. El aduce în stihurile sale un aer proaspăt de lirică a şoaptelor repetabile, fără pretenţia de a fi un poet modern, chiar dacă trăieşte în epoca modernismului exacerbat, mai ales în poezie... Starea poetică este trăită de el cu deplină sinceritate, delimitîndu-se de trecut aparent doar, pentru că trăieşte în prezent, în consonanță cu vibraţia cuvintelor melodioase, care ţin de vocabularul omului împătimit de rostiri duioase... Poetul nu doar că interferează la nivel de lumină poetică, el îşi alege ca simbol multe elemente din natură, cărora prin descrieri amănunţite le dă o altă nuanţă şi formă de viaţă, în general, ca artă şi interpretare. Aceasta este trăirea lui, ca om dăruit lucrurilor pe care le cunoaşte bine şi pe care le evocă prin cuvinte sincere, creînd acea muzicalitate a versurilor, pe care pune accent poetul. Adică, fără eschive sau trucuri scriitoriceşti, el se dedică versului clasic, chiar scris ocazional, în care se simte sufletul omului curat, blînd, cu dorinţa acerbă de a da totul de la el pentru ca muza să-l poarte cît mai aproape de cei care iubesc şi slujesc poezia. Credem că Valer Popean nu s-a gîndit vreodată că la vîrsta de 62 de ani, pe care o va împlini curînd, va avea bucuria acestui cadou aparte: antologia lirică „Dincolo de Mîine, dincolo de Noi“, îngrijită de George Vlaicu. După cîte observăm, este o lucrare cuprinzînd poezii din creaţiile sale mai vechi, selectate de poeţi din mai multe oraşe ale ţării, chiar şi de la Chişinău, sub coordonarea lui Laurian Stănchescu.

Nu cunoaştem sumarul plachetelor din care a fost făcută selecţia, astfel încît să ne putem pronunţa; luăm ca faptă bună acest act tipografic, de apreciat pentru colegii poetului, care au contribuit la selecţia poeziilor. Sperăm că le-au cîntărit prin ochii profesioniştilor şi nu după alte principii... În opinia noastră, o culegere de autor realizată după reguli strict valorice înseamnă un real cîștig al autorului în faţa cititorilor. Să sperăm ca această antologie a lui Valer Popean îi va aduce laurii pe care îi merită pentru candoarea poeziei sale, prin raţionament şi curaj, prin lirismul exprimat direct.

Antologia este interesantă din mai multe puncte de vedere, întrucît, apărute într-o nouă ediţie, poeziile merită să fie analizate fără toleranţă nici față de autor, nici față de o altă entitate implicată în publicarea lor. Deocamdată iată cîteva consideraţii de ordin general.

1. Valer Popean este absolvent al Liceului energetic din Iernut, judeţul Maramureş, şi scrie de pe vremea cînd era militar în termen, iar prin grija lui Marin Sorescu avea să-i apară în ziarul „Înainte“, din Craiova, poezia „Mi-e dor de viaţa din Ardeal“. Interesant este de văzut cum sună această poezie în comparaţie cu noile lui creaţii. Să vedem care e progresul, schimbarea de ton, dacă sînt asemănări ca stil de screiere sau modificări majore ţinînd seamă de transformarea biologică a autorului. Ar mai fi de ştiut dacă autorul şi-a dedicat din creaţie vieţii de cazarmă, ştiind că anii de cătănie nu erau uşori. 2. Timpul a trecut şi peste el, ca peste fiecare dintre noi şi, odată cu el, în sufletul omului lăsînd ce? Amintiri mai mult sau mai puţin plăcute - pentru un om simplu, rămase în colbul uitării, dar nu și pentru un creator, care le integrează în opera sa... Pentru Valer Popean, şansa la viaţă a fost alta: el a fost înzestrat cu plăcerea de a scrie şi a-şi exprima prin versuri, peste ani, bucuriile vieţii, pe de o parte, şi a tristeţilor, pe de altă parte, nu ca obsesie, ci ca o dorinţă firească, de poet cu încredere în ceea ce face. 3. Poetul poate fi socotit un elegiac... Poezia lui, luată şi discutată pe calupuri, vom vedea că ne oferă surprize peste aşteptări, nu ca temă, ci ca mod de descrieriere a trăirilor sale, presărate pe-alocuri cu metafoare filosofice, după modelul liricii lui Lucian Blaga. Nu înseamnă că Valer Popean ar atinge culmile geniului acestui poet, dar există o asemănare în ceea ce privește frumuseţea expresivităţii, păstrînd proporţia faţă de creatorul capodoperei „Eu nu strivesc corola de lumini a lumii“. 4. În poezia sa, Valer Popean îşi manifestă pasiunea în mod voit către anumite lucruri pe care le foloseşte ca motiv de inspiraţie mai mult involuntar decît premeditat, creînd spectacol chiar din lucruri nesemnificative pentru unii dintre noi.

Aceste generalităţi exprimate despre antologia „Dincolo de Mîine, dincolo de Azi“ vin în sprijinul autorului, conturîndu-i imaginea de poet sensibil... Pentru cei care îl cunosc, Valer Popean este un om din popor, iar versurile sale ţin de firea acestuia, de limba pe care o moşteneşte de la străbunii săi și în care se exprimă, dînd naștere unei poezii pline de lumină și candoare.

ION MACHIDON,

directorul revistei „Amurg sentimental“

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite