Viața va fi mai distractivă – ce evenimente ne așteaptă în 2020? (2)
  • 18-01-2020
  • 0 Comentarii
  • 265
  • 3

Marea Britanie a găsit o cale de ieșire din UE. Scoția o caută acum

Aliatul cheie al SUA - Regatul Unit - va părăsi în sfîrșit UE în 2020. Acest lucru a devenit clar după o victorie decisivă la alegerile parlamentare din 12 decembrie 2019 ale Partidului Conservator, condus de premierul Boris Johnson. Parlamentul a aprobat deja retragerea din Uniunea Europeană pînă la 31 ianuarie, fără noi întîrzieri, dar chiar și așa nu toate problemele au fost soluționate. Discuții furtunoase pe teme de politică economică (zona de liber schimb) și politică externă vor continua pe tot parcursul anului 2020. După aceea, acordurile încheiate ar trebui ratificate de parlamentele ambelor părți. Există atît de multe întrebări încît, cel mai probabil, perioada de tranziție va fi prelungită.

Întreruperea finală cu UE ar putea duce la separarea în sine a Regatului Unit: cînd problemele de control la frontiera Irlandei de Nord au fost rezolvate cu succes, Scoția s-a trezit. Jumătate dintre locuitorii regiunii se opun acum independenței (50% față de 44% pentru secesiune), dar în același timp, Partidul Național Scoțian separatist a cîștigat aproape toate locurile parlamentare din autonomie. Criza poate afecta, în viitorul apropiat, popularitatea separatiștilor. Acest lucru va consolida cererea lor pentru un nou referendum pentru independență, lucru care nu se va concretiza, conform declarațiilor premierului Johnson.

De asemenea, nu se întrevede nici o schimbare calitativă a relațiilor dintre Londra și Moscova, în 2020. Johnson, încă de la sfîrșitul anului 2019, a spus că el consideră că este imposibil să reseteze relația: „Am simțit cu adevărat că putem începe din nou o relație cu Rusia. Că aceasta este o țară grozavă cu care am luptat împotriva fascismului. Foarte, foarte trist că am greșit”. Această frază va încheia subiectul unei îmbunătățiri posibile.

Dar Macron?

UE va continua restructurarea internă fără Marea Britanie, dar cu oameni noi în frunte. Vedeta de anul trecut a fost președintele francez, Emmanuel Macron. În 2019, și-a șocat în mod deliberat partenerii cu declarații referitoare la sfîrșitul erei occidentale, cooperarea necesară cu Rusia și puterea Chinei. Se știe acum că Macron va ajunge la Moscova pe 9 mai pentru evenimentele prilejuite de împlinirea a 75 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste. De asemenea, el trebuie să încerce să facă Franța, dacă nu mai mare, chiar mai puternică decît Germania, pentru a-și recîștiga propria populație, care a protestat activ tot anul trecut. În cazul eșecului în arena externă, demonstrațiile „vestelor galbene” împotriva reformei pensiilor pot îngropa în cele din urmă ambițiile celui care se dorește a fi noul lider al întregii Europe. În plus, Franța ar putea pierde o parte a teritoriului - Noua Caledonie va organiza un al doilea referendum pentru secesiune.

Macron a vorbit anul trecut despre „moartea cerebrală” a NATO. Cu toate acestea, chiar și cu acest diagnostic, Alianța devine din ce în ce mai mare. Macedonia de Nord se va alătura, în sfîrșit, NATO în 2020. O țară care, în acest sens, și-a stabilit noua denumire, așteaptă ratificarea protocolului de aderare a Spaniei și Franței. Dar intrarea în Uniunea Europeană nu este așteptată atît de curînd - Skopje trebuie să demonstreze succese în plan socio-politic. Binecuvîntarea Papei pare că nu 
este suficientă în acest caz.

NATO

NATO este preocupată și de noua realitate din domeniul armamentelor. După prăbușirea tratatului cu rachete de rază medie și de scurtă acțiune (Tratatul INF) din inițiativa americană, lumea a devenit mai puțin sigură, iar superputerile militare au intrat în cursa armelor. Ultimul tratat actual care permite controlul armelor strategice între Statele Unite și Rusia – START-3 – expiră în 2021. Toate condițiile preliminare indică faptul că acest tratat nu va fi extins, deși este prezentată o astfel de oportunitate. Trump, în universul său, visează la noi acorduri „pe toate palierele” cu participarea Chinei, care în mod clar nu are nevoie de acest lucru. În 2010, START-3 a fost semnat de președintele rus Dmitri Medvedev și de liderul american Barack Obama. Conform termenilor, părțile au redus numărul de transportatori strategici - rachete balistice intercontinentale, rachete balistice submarine, precum și bombardiere strategice grele, la 700 de unități.

Avînd în vedere scenariul în care totul a decurs conform Tratatului INF, se poate presupune că situația cu START-3 se va încheia în mod similar. Singura diferență este că se presupune că va anunța retragerea în temeiul acestui acord în trei luni, în loc de șase, cum a fost în cazul Tratatului INF. Astfel, decizia SUA ar trebui să fie așteptată în noiembrie, după alegerea președintelui american.

Orientul Mijlociu

Situația din Orientul Mijlociu va rămîne stabilă, în sensul că, în primul rînd, va continua să fie definită prin existența multor războaie. Singura diferență este că Libia își va reocupa locul anterior în cîmpul informațional, unde Mareșalul Khalifa Haftar intenționează să organizeze o luptă decisivă pentru Capitală cu guvernul de acord național. În cursul lunii ianuarie, parlamentul turc va lua în considerare desfășurarea trupelor turce în Libia. Ministerul rus de Externe a declarat că este îngrijorat. Potrivit Rusiei, acțiunile turcilor pot provoca nemulțumirea țărilor vecine și pot perturba deciziile luate deja în această privință. Erdogan, ca răspuns, face afirmații cu privire la prezența în Libia a mii de mercenari ai așa-numitului PMC Wagner (ea este asociată cu Rusia), care ar fi ajuns în țară pentru a ajuta Haftar. Dacă Moscova și Ankara vor fi de acord de această dată, așa cum a fost posibil în cazul operațiunii turce din Siria, această situație va determina în mare măsură întîlnirea personală a președinților Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan în ianuarie. În orice caz, Siria rămîne un subiect de discuție. De exemplu, ostilitățile de amploare vor continua în partea de sud a provinciei Idlib - ultimul bastion de teroriști pe care armata siriană l-a atacat cu succes. În nordul țării, Turcia poate adăuga gaz pe foc, reluînd operațiunea „Sursa păcii” împotriva kurzilor.

Taiwanul va lua distanță de China

Pe fondul problemelor interne ale Statelor Unite, mulți analiști prognozează că, într-o lume multipolară, China va ajunge pe primul loc în relațiile internaționale. Dar, în primul rînd, astfel de prognoze sînt date de aproximativ zece ani, iar în al doilea rînd, în ciuda totalitarismului, această țară este blocată în problemele politice interne. Anul trecut, documentele privind lagărele de reeducare musulmană chineză din regiunea autonomă Xinjiang Uygur au fost deschise cu o frecvență de invidiat în mass-media occidentală, iar protestatarii au luat cu asalt parlamentul din Hong Kong. În 2020, un cocktail revigorant de probleme are șansa de a adăuga un ingredient numit Taiwan. În ianuarie, actualul președinte, Cai Inwen, va cîștiga cel mai probabil din nou cu Partidul Progresist Democrat, care propovăduiește valorile separatismului, deși nu întotdeauna spune acest lucru direct. Cai Inwen a crescut rapid în sondaje după acțiunile brutale ale poliției din Hong Kong, deși înainte de aceasta, reprezentantul partidului Kuomintang, susținător al cooperării cu continentul, a fost lider la urne. Alegerile parlamentare din Hong Kong pentru Consiliul legislativ vor avea loc în septembrie. Și, deși pînă la sfîrșitul lui 2019 a existat o anumită tendință a protestatarilor de a renunța la manifestații, dacă situația din Taiwan se agravează, acest lucru s-ar putea transforma într-un efect cumulativ. Ce va alege China în acest caz: va aplica cel puțin un element de putere dură sau va continua să se pregătească cu calm pentru aniversarea Partidului Comunist din 2021, cu speranța că provocarile vor „trece de la sine”, acestea fiind abia acum cunoscute în conducerea Partidului Comunist?

An nou fericit!

În acest an vor fi vizibile rezultatele protestelor de anul trecut din America Latină. De exemplu, în Chile demonstrațiile s-au încheiat cu o stare de urgență din cauza creșterii prețurilor la metrou. În aprilie, în țară este așteptat un referendum constituțional, în urma căruia dorința populației de a dobîndi o nouă lege principală va deveni cunoscută. Noul guvern va fi ales și în Bolivia, de unde președintele anterior a fugit după demisie, iar în Venezuela există șanse mici de negocieri și de încheiere a situației puterii duale condiționate de către președintele Nicolas Maduro și de liderul de opoziție, Juan Guaido. 

Desigur, politica mondială nu se limitează doar la lupta pentru influență și nu duce numai la războaie. Limitele libertăților personale din 2020 vor continua cu siguranță să se extindă spre liberalizare. După ce anul trecut au fost acordate noi drepturi femeilor din Arabia Saudită, acest proces pare a fi vizibil în toate colțurile lumii. Așadar, începînd cu 1 ianuarie, utilizarea recreativă a marijuanei a fost permisă oficial în statul american Illinois, iar la sfîrșitul lunii decembrie a anului trecut Curtea Supremă italiană a decis să nu incrimineze cultivarea canabisului la domiciliu. Noile victorii ale susținătorilor legalizării permit formularea sloganului anului următor: „Poate că viața va deveni mai dificilă și mai periculoasă, dar cu siguranță mai distractivă”.

Sfîrșit

K.V.D.

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite