Viața lui Yuri Gagarin s-a schimbat pentru totdeauna după zbor. Pe umerii unui modest pilot de luptă militar se afla o glorie gigantică, fără precedent și faima mondială a primului pămîntean care a călătorit în spațiu. De ce a devenit el, și nu germanul Titov, primul cosmonaut al Planetei? Cu ce dificultăți și ispite s-a confruntat Gagarin? Ce a fost aproape de a-l ucide la scurt timp după întoarcerea sa triumfală pe Pămînt? De ce i s-a interzis să zboare din nou în spațiu? Ce a dus la prăbușirea avionului care a pus capăt vieții primului cosmonaut?
„Mîine să zbor, dar încă nu cred că voi zbura și eu însumi sînt surprins de calmul meu. Întotdeauna am considerat șansele mele și ale germanului Titov de a zbura egale și abia după ce ne-au anunțat decizia, am crezut în fericirea care mi-a revenit de a face primul zbor în spațiu ”, spunea Iuri Gagarin cu o zi înainte de zborul în spațiu. A doua zi, crainicul Yuri Levitan a citit solemn la radio un mesaj despre zborul în spațiu al primului pămîntean: „În Uniunea Sovietică, prima navă-satelit Vostok din lume cu un om la bord a fost lansată pe orbita Pămîntului. Pilotul-cosmonaut al satelitului Vostok este cetățean al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pilot, maiorul Gagarin Yuri Alekseevici”.
Nikita Hrușciov a decis să organizeze la Moscova o reuniune de bun venit pentru cosmonautul numărul unu, unde Leonid Brejnev i-a oferit „Steaua de Aur a Eroului Uniunii Sovietice” și „Ordinul lui Lenin”. Chiar și în timpul zborului, primul secretar al Comitetului Central al PCUS a cerut ministrului apărării Rodion Malinovsky să atribuie gradul extraordinar de maior locotenentului principal Gagarin. Mica sa patrie Gzhatsk, unde a trăit și a studiat din 1945, a fost împodobită urgent, iar canalizarea a fost instalată în oraș. Toate acestea au fost precedate de multă muncă și de riscul ca Gagarin să nu fie primul în cursa spațială.
„Voința de a cîștiga, rezistență, intenție”
Unitatea militară specială nr. 26266, care a devenit ulterior Centrul de pregătire a cosmonauților, a fost înființată la 11 ianuarie 1960. Era comandată de colonelul Serviciului Medical Evgheni Karpov. Iuri Gagarin a fost printre primii 20 de solicitanți pentru un zbor spațial, iar la începutul anului 1961 a fost printre cei mai buni șase candidați alături de german Titov, Grigory Nelyubov, Andriyan Nikolaev, Pavel Popovich și Valery Bykovsky.
Psihologii au remarcat următoarele trăsături de caracter la Gagarin: „În jocurile sportive, el ia locul inițiatorului, liderului, căpitanului echipei. De regulă, voința lui de a cîștiga, rezistența, intenția și sentimentul de echipă joacă un rol aici. Caracteristica lui principală este dorința de a munci. Face sugestii bune la întîlniri. Încrezător în sine, în abilitățile sale. Dezvoltat foarte armonios”.
Pe 25 ianuarie 1961, cei șase au fost înrolați ca astronauți. În același timp, au fost dezvăluiți doi principali concurenți pentru primul zbor – Gagarin și Titov. Cosmonauții aveau pe cineva pe care să aprecieze – Kamanin, care le-a condus selecția și antrenamentul, iar în 1934 s-a aflat în fruntea escadridului legendarilor eroi ai Uniunii Sovietice care au participat la salvarea Chelyuskiniților. Pentru această ispravă, el a primit medalia „Steaua de Aur”. A fost general militar, a comandat bombardiere și avioane de atac în războiul sovieto-finlandez din 1939-1940 și în Marele Război Patriotic, iar fiul său Arkadi a devenit cel mai tînăr pilot al celui de-al II-lea Război Mondial, începînd să zboare la vîrsta de 14 ani. Fără să urmărească premii și grade (a rămas cu gradul de general locotenent din 1945 pînă în 1967), durul și principialul Kamanin nu s-a temut să-și apere punctul de vedere în fața superiorilor și, în același timp, în opinia lui Lermontov, era „părintele soldaţilor”.
Spre deosebire de comandantul șef secret al OKB-1, dezvoltatorul de nave spațiale, Serghei Korolev, Kamanin a devenit pentru publicul larg unul dintre principalii reprezentanți ai cosmonauticii sovietice. Moscova a primit informații că americanii vor lansa un om în spațiu la sfîrșitul lunii aprilie sau începutul luni mai 1961. Pînă atunci, costumele spațiale individuale erau pregătite pentru trei oameni: Gagarin, Titov și Nelyubov. Pe cine trebuiau să aleagă? Pe sportivul și fermecătorul Yuri sau pe mai seriosul, pasionatul de poezie Titov?
Pe 5 aprilie 1961, Kamanin scria în jurnalul său: „Amîndoi sînt candidați excelenți, dar în ultimele zile am auzit din ce în ce mai multe declarații în favoarea lui Titov, iar încrederea mea în el este în creștere. Titov efectuează toate exercițiile și antrenamentele mai clar, atent și nu spune niciodată cuvinte inutile. Dar Gagarin și-a exprimat îndoielile cu privire la necesitatea deschiderii automate a parașutei de rezervă, în timp ce zbura în jurul zonei de aterizare; observînd pămîntul, a spus oftînd: «Da, pot ateriza puternic aici»”. Kamanin a concluzionat: „Deci, cine este alesul:  Gagarin sau Titov? Este greu să decizi pe cine să trimiți la moarte sigură și este la fel de dificil să decizi pe care dintre cei doi sau trei merită să-i faci celebri în lume și să-și păstreze pentru totdeauna numele în istoria omenirii”. Pe 8 aprilie, Comisia de Stat pentru lansarea sondei Vostok a susținut în unanimitate propunerea lui Kamanin de a-l considera pe Gagarin principal candidat pentru zbor, iar Titov drept rezervă. Pe 9 aprilie, Kamanin i-a anunțat neoficial rezultatele întîlnirii: „Deși pentru ei această decizie, înregistrată în ianuarie de comisia de examen final, nu a fost un secret, bucuria lui Gagarin și ușoara supărare a lui Titov au fost totuși vizibile”.
„Sînt un simplu bărbat sovietic”
Zborul a fost un triumf nu numai pentru Gagarin și cei care l-au pregătit, ci pentru întreaga URSS, care a fost înaintea Statelor Unite în cursa spațială – primul astronaut american Alan Shepard a plecat în spațiu abia pe 5 mai 1961, făcînd un zbor suborbital de 15 minute. Gagarin a remarcat: „Eu, care am experimentat deja ce este zborul spațial, am fost interesat de detaliile pregătirii rachetei Redstone pentru lansare, zborul lui Alan Shepard și lansarea capsulei în Oceanul Atlantic, lîngă un portavion. Alan Shepard a făcut tot ce i-au permis știința și tehnologia americană să facă. Acesta este un om curajos. Îi strîng mîna într-un mod prietenos și îi doresc succes în continuare lui și
familiei sale”.
Interesul pentru Gagarin a fost enorm. La prima sa conferință de presă după zbor, din 15 aprilie, ținută la Casa Oamenilor de Știință din Moscova, cosmonautul a trebuit să vorbească despre sine și despre rădăcinile sale. El a subliniat: „Au fost oameni frivoli în Statele Unite ale Americii, rude îndepărtate ale familiei Gagarin, care cred că sînt un fel de geniu. Dar îi pot dezamăgi. Sînt un simplu sovietic. M-am născut pe 9 martie 1934 în familia unui fermier. Locul nașterii: regiunea Smolensk, districtul Gzhatsky, satul Klushino. În pedigree-ul meu, nu cunosc nici un prinț dintr-o familie nobilă și nu am auzit niciodată de așa ceva”.
Milioane de oameni din întreaga lume au primit cu entuziasm vestea că omenirea a pășit cu succes în spațiu. Gagarin a aparținut de drept tuturor locuitorilor Pămîntului – fără diferențe de religie, ideologie, mod de viață. El însuși nu își supraevalua rolul în istorie. Într-o scrisoare adresată comandantului șef al Forțelor Aeriene ale Armatei Roșii în anii de război, mareșalul șef al aviației Alexander Novikov, Gagarin a scris: „Știu cît de greu a fost pentru piloții noștri în timpul Marelui Război Patriotic. Meritele lor și greutățile pe care le-au îndurat sînt de multe ori mai mari decît ale mele. Tocmai m-am trezit în centrul evenimentelor pe care oamenii, partidul și știința le pregătiseră. Doar piloții pot efectua zboruri în spațiu, dacă alții doresc să zboare în spațiu, atunci trebuie să învețe mai întîi cum să zboare cu avioane. Aviația este etapa inițială a zborurilor spațiale”.
La picioarele Reginei (I)
Pentru conducerea Uniunii Sovietice, călătoriile în străinătate ale lui Gagarin au devenit o oportunitate de a demonstra socialismul cu chip uman, deoarece cosmonautul nu ducea lipsă de farmec personal. Prima țară străină a fost Cehoslovacia, unde a efectuat o vizită între 28 și 29 aprilie, iar Finlanda a devenit primul dintre statele capitaliste. O primire deosebit de furtunoasă îl aștepta pe Gagarin în Marea Britanie, în mod tradițional rigidă, unde a ajuns la 11 iulie 1961 la invitația lui Dave Lambert.
Cosmonautul sovietic care călătorea de la aeroportul Heathrow la Londra într-o limuzină, a fost întîmpinat călduros de mii de oameni care se adunaseră pe ambele părți ale autostrăzii, fluturînd brațele și scandînd „Gagarin!”. Una dintre ele, asistenta Olivia Brayden, în vîrstă de 23 de ani, s-a aruncat literalmente asupra lui Gagarin și, înfășurîndu-și brațele în jurul gîtului lui, l-a sărutat tare pe obraz. Ulterior, le-a declarat reporterilor: „Oh, ce minunat a fost, incredibil! Sînt înnebunit după el. Îmi voi aminti asta pentru tot restul vieții mele!”. În unele privințe, a fost ca „Beatle-mania” care avea să măture lumea occidentală în cîțiva ani.
Pînă și Regina a cedat tentației de a-l vedea pe vizitatorul vedetă, pe care l-a invitat la Palatul Buckingham la micul dejun. Această vizită a devenit rapid legendară. Potrivit unui participant la întîlnire, Gagarin, care stătea lîngă Regina Elisabeta a II-a, i-a atins ușor genunchiul pentru a se asigura că nu visează. Monarhul s-a prefăcut delicat că nu observă. Potrivit altuia, cosmonautul, care nu cunoștea complexitățile etichetei seculare, a început să mănînce salată cu o lingură, sugerînd zîmbind: „Hai să mîncăm în rusă!”. Regina l-a urmat îndemnîndu-și oaspeții: „Domnilor, să mîncăm în felul lui Gagarin”. A urmat o vizită în Polonia și un tur în America de Sud și de Nord, în cadrul căreia delegația sovietică în frunte cu Gagarin și Kamanin a vizitat Islanda, Canada, Brazilia, Cuba, Antilele. Cosmonautul nr. 1 al Planetei a vizitat atracțiile locale, a participat la diverse festivaluri, s-a întîlnit cu politicieni și cu oamenii de rînd, a fost premiat cu diverse distincții. Zeci de întîlniri pe zi, evenimente solemne, sărbători, zboruri și transferuri, exaltarea doamnelor. Gagarin a fost binevenit peste tot, chiar și în Brazilia, cu care URSS nu mai avea relații diplomatice din 1947. Vizita efectuată în iulie 1961 a servit drept prim pas pentru reluarea contactelor politice dintre cele două țări.
(va urma)
N.K.