Vesmintele de urzici
  • 25-10-2021
  • 0 Comentarii
  • 354
  • 1

Putrezește tot ce am mai sfînt
Ploile-și desăvîrșesc lucrarea
undeva e-un stînjen de pămînt
unde-mi pare că vuiește marea

E atîta pace împrejur
melcii spală gardul de răchită
candele de crini cu focul pur
luminează calea spre ursită

Loc de reculegere și sfat
cu blajini sortiți la înviere
clopotele de la Athos bat
sufletul rămîne, haina piere

Poate sînt mai fericiți ca noi
dincolo de patima lumească
binecuvîntatul lor altoi
va grăbi pămîntul să rodească

Nu mai trece nimeni pe aici
rareori o umbră milostivă
îngeri în veșminte de urzici
mai afumă fresca lor votivă

Eu mă-nchin acestei albe frici
toate-mi sînt acum deopotrivă.
CORNELIU VADIM TUDOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite