Motto: „Patriotismul este, de fapt, un concept criminal pentru planeta noastră“. (Mihai Bendeac)

Rar mi-a fost dat să citesc o mai mare inepţie (tîmpenie, idioţenie, cretinitate, imbecilitate), care aparţine unui individ cam strîmt la minte, ivit printre starurile (vedetele) de doi bani din show-biz-ul românesc. Ăsta se crede mare actor, deşi n-a rupt niciodată gura tîrgului, cu prestaţia lui. El s-a făcut remarcat doar prin nişte maimuţăreli cretinoide, care au prins la publicul mai puţin pretenţios şi la mass-media dîmboviţeană, aşa cum s-a întîmplat şi cu manelele, care au fost numaidecît adoptate de vulgul incult şi fără gust.

Carevasăzică noţiunea de patriotism, tradusă, cel mai simplu, prin sentimentul nobil al iubirii de Patrie, este categorisită de acest neghiob drept ,,criminală”. Asta e prea de tot! Dar cine eşti tu, bă, saltimbacule, ca să insulţi milioane de români şi oameni de alte naţii, care sînt animaţi de patriotism? Tu chiar nu ai auzit, la cei 31 de cotolani ai tăi, de marii noştri creatori de frumos, ori de oamenii de ştiinţă români care au fost, fără excepţie, mari patrioţi? Pentru tine, nu reprezintă nimic nume ilustre, precum Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Aurel Vlaicu, George Emil Palade şi atîtea altele, aparţinînd unor oameni care fac cinste acestei ţări şi care au înnobilat calitatea de român? Iată un exemplu de ceea ce înseamnă patriotism.

Nicolae Bălcescu, sufletul Revoluţiei de la 1848, aflat departe de ţară, bolnav fiind şi simţindu-şi sfîrşitul aproape, şi-a exprimat, într-o scrisoare, ultima dorinţă, prin memorabilele cuvinte: „Vai! Şi eu mult am pătimit pentru dreptate. Şi cel din urmă al meu cuvînt va fi încă un imn închinat ţie, ţara mea mult dragă”. El a sfîrşit departe de România, în exil, la Palermo (Sicilia). Există şi un proverb despre iubirea de ţară, cuprinzînd această superbă comparaţie: „Un om fără patrie e ca privighetoarea fără cîntec“. Ce spui de aceste minunate cuvinte? Oare tu, artist al acestor vremuri triste, cînd conştiinţa naţională a luat-o la vale, nu ai nici o ţară? Probabil că, în grandomania ta ridicolă, te socoteşti un actor cu mult mai important decît nişte personalităţi precum Radu Beligan şi Florin Piersic, mai ştii? Măi Bendeace, de ce o fi patriotismul, după mintea ta, un concept criminal? Tu n-ai părinţi, n-ai rude, nu te simţi al acestei naţii, al acestei ţări? Cînd te duci pe alte meleaguri, nu simţi aşa, un dor de vatra străbună, de locurile natale, acea chemare pe care pînă şi păsările o au? ,,Nu v-a fost dor de ţara voastră?”, spunea George Coşbuc, acel „suflet în sufletul neamului“, în poezia „Vestitorii primăverii“, adresîndu-se, retoric, zburătoarelor, ce se întorc, mereu, la cuiburile lor.

Sau tu, mister Bendeac, îţi închipui că eşti vreun actor modern, de-ăsta ce se crede buricul pămîntului? De fapt, nu faci decît să demonstrezi că eşti un saltimbanc găunos, care n-are mamă, n-are tată, dar nici nimic în cap! Încetează să mai rîzi, ca proasta-n tîrg, de toţi şi de toate! Că nu eşti decît o nulitate agresivă şi infatuată. Mai multă decenţă, dacă se poate. Şi bagă la cap: patriotismul nu e nici pe departe ,,un concept criminal”, ci este cea mai nobilă calitate a unui om care vrea, cu adevărat, să lase o urmă pe acest pămînt şi, mai ales, a omului care trăieşte aici: „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai“.

GEORGE MILITARU