Vadimismul, o șansă pentru România?
  • 30-04-2020
  • 4 Comentarii
  • 5481
  • 52

De mai bine de 20 de ani, în spațiul public din această țară minunată, care se numește România, a luat naștere noțiunea de ,,vadimist”, o asociere cu Tribunul Corneliu Vadim Tudor. În ultimii ani, cu precădere după dispariția acestuia, mulți au fost cei care făceau și încă fac parte din electoratul Partidului România Mare, și care se autointitulează ca fiind vadimiști, în nici un caz PRM-iști. Aceasta este maniera lor de a se disocia de modul inadecvat prin care politicienii comuni înțeleg să facă politică, fie că este vorba de partidul unde Vadim Tudor a fost președinte mai mult de 20 de ani, fie de alte partride așa-zis naționaliste ce tot apar, precum ciupercile după ploaie.

Dacă am oferi o definiție termenului de ,,vadimist”, aceasta nu poate fi decît dragostea de țară, un mod frumos și curat de a face politică, pentru că, în fond, Vadim Tudor a lăsat în urmă o moștenire spirituală extraordinară, o operă autentică, dar, cel mai important, a demonstrat tuturor românilor că se poate face politică fără să furi. În fond, cei care se autointitulează ,,vadimiști” se ghidează după o regulă simplă, o combinație aritmetică demonstrată, în care, dacă a = b și b = c, automat a = c. Noi îl iubim pe Vadim, Vadim a iubit țara, automat noi iubim România. Aceasta este, în fond, definiția ,,vadimismului”, și anume iubirea românilor pentru țara lor.

Așa cum Vadim Tudor a declarat nu de puține ori, a fi naționalist înseamnă în primul rînd să te îngrijești de viitorul națiunii tale, iar moștenirea pe care a lăsat-o în urmă nu reprezintă nimic altceva decît un set de valori naționale strînse într-un buchet superb al dragostei față de țara, numit vadimism. Aceasta este, în fapt, moștenirea pe care Vadim a lăsat-o acestei națiuni, asemenea tuturor celor care doresc o țară prosperă, cu români și pentru români.

A fi vadimist înseamnă a fi luptător, a fi naționalist, patriot, un bun român, iubitor al tradițiilor românești, devotat valorilor naționale, dar și dedicat prosperității neamului tău. Pentru că, așa cum Vadim Tudor a declarat nu o dată – și anume că ,,România nu are voie să fie o țară săracă” – nici românii nu au voie să fie săraci, nu au voie să cerșească în condițiile în care Dumnezeu a fost atît de darnic și iubitor cu acest neam.

Vadimismul reprezintă combinația ideală care poate duce România la nivelul statelor bogate, verticalitate în relația cu cei mari, prosperitate, acel naționalism liberal combinat cu valorile autentic tradiționale, înseamnă credința în Dumnezeu, spiritul rebel și luptător al românilor îndulcit de cinstea și frumusețile țării în care trăim. Vadimismul, în fond, reprezintă valorile pe care Corneliu Vadim Tudor le-a promovat, ferocitatea vorbelor sale în momentele în care țara suferea, melodia versurilor sale, aciditatea privirii cînd simțea că poprul pe care l-a iubit atît de mult este furat, este mințit, este demonetizat.

A fost nevoie să moară pentru ca unii să îl înțeleagă. Mulți sînt cei care abia acum îi ascultă vorbelele, îi citesc opera și încep să întrezărească forța spuselor sale. Pentru că, în spatele forței sale spirituale a stat mereu dragostea lui autentică pentru România, pentru români. Chiar și atunci cînd a simțit că poporul pe care l-a iubit atît de mult începe să îl trădeze, el nu a renunțat să spere și să iubească aceast neam.

Se spune despre marii oamenii de geniu că sînt născuți înaintea sau după vremea în care au trăit, în funcție de moștenirea pe care au lăsat-o în urmă. Chiar dacă nu l-am cunoscut personal, ci doar prin primsa operei sale, pot spune că Vadim Tudor a fost un om dedicat acestor vremuri, a fost și va rămîne un om al vremurilor prezente, pentru că, de fapt, chiar așa cum el a spus, rolul lui în această lume a fost acela de a lăsa moștenire țării sale un mod de a face politică, un mod de viață, un mod de a fi român. Această moștenire de mulți neînțeleasă, de alții hulită, a rămas și va rămîne în conștiința acestui neam pentru totdeauna. Corneliu Vadim Tudor a plecat dintre noi, dar moșternirea lui va fi cea care, într-o zi, va readuce această țară acolo unde îi este, de fapt, locul: în fruntea țărilor care contează, iar sărăcia, fie că este ea materială sau spirituală, va deveni doar un subiect din cărțile de istorie.

A fi vadimist este sinonim cu a fi naționalist, a fi suveranist, patriot, a-ți iubi cu adevărat țara și a lupta pentru ea, fie de la tribuna Parlamentului, fie din stradă. A fi vadimist înseamnă, în fond, a fi acel personaj rebel pe care îl iubim atît de mult în filme, și care alege să lupte pentru cei slabi, pentru țara lui, să pună valorile neamului mai presus de ale sale, și să se sacrifice pentru aceste valori. A fi vadimist reprezintă, în fond, un vulcan din care răzbat marii eroi ai neamului, fie că se numesc ei Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare sau Tudor Vladimirescu.

 

Tano

 

 

 

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite