Ei bine, unii au reușit să fie considerați naționaliști, patrioți și să fie acceptați de către popor pentru că au procedat exact cum eu NU îmi doresc să fiu!

A fi naționalist nu înseamnă a fi mitocan! A fi naționalist nu înseamnă să fii comunist! A fi naționalist nu înseamnă a fi socialist, fascist, nazist sau orice își doresc alții ca tu să fii! A fi naționalist înseamnă, în primul rînd, să îți iubești patria, poporul și să te îngrijești de viitorul lor! Și pentru a fi așa, nu trebuie să defilezi pe străzi cu Tricolorul de gît doar pentru a-ți asigura ție și familiei tale un viitor! Pentru a fi naționalist nu trebuie să îi înjuri pe cei care au fost la putere sau prin diverse guverne – ești, în cel mai bun caz, un oportunist de cea mai joasă speță. Și nu ești naționalist dacă te urci pe umerii lui Dumnezeu doar pentru a-ți încasa salariul de la buget.

Intrarea unor astfel de aventurieri în Parlamentul României este o mare greșeală, dar nu a celor care i-au votat, pentru că aceia nu gîndesc rațional. Vina este a politicienilor trădători care au făcut ca România să revină în postura în care se afla în anii ʼ20, cînd o mișcare legionară a încercat mai întîi cu vorba bună, apoi cu violență, să își facă dreptate. Vedem în prezent o gașcă de infractori, interlopi și diasporezi profitînd de furia țării, care, pe fondul unei lipse de educație, a acceptat ca în forul legislativ să fie prezenți indivizi care cu timp în urmă spărgeau bancomate prin Vest, torturau oamenii prin beciurile Securității sau militau pe valul #rezist pentru ca țara să fie călcată în picioare!

Poți fi naționalist și dacă ești om de afaceri și poți să îți asiguri un viitor prin munca ta. Poți fi naționalist și dacă ai o profesie liberală care îți conferă un trai lipsit de griji. Poți fi naționalist și dacă ești ,,dreptaci”. În fapt, România Mare a fost opera unor partide de dreapta, care au practicat naționalismul de tip liberal și care au avut în vedere formarea ROMÂNIEI MARI.

Cei care cred – și sînt mulți, din păcate – că naționalismul este un curent de stînga, sînt doar prost informați. Iar cei care cred că PNL este un partid liberal sînt și mai prost informați. Aripa liberală lansată după 1990 reprezintă cea mai antinațională formațiune pe care România a avut-o în toată istoria ei modernă și contemporană. A compromis total valorile liberale, iar locul PNL, din aceste considerente, este în istorie, acolo unde ar fi trebuit să rămînă, alături de PNȚCD, un alt partid istoric care, din fericire, a dispărut la timp.

Naționaliștii-liberali se adresează oamenilor care gîndesc, celor care nu vor ca regimul comunist să revină în România niciodată, și care au drept obiectiv dezvoltarea liberal-conservatoare echilibrată a țării, așa cum vedem ca se întîmplă în majoritatea țărilor europene, începînd cu Franța, Germania și Elveția. Naționalismul luminat de tip liberal a făcut din acestea state puternice, cu cetățeni bogați, educați și foarte implicați. Bogăția, prosperitatea și măreția unei țări sînt date, în primul rînd, de o politică liberală care are drept obiectiv binele cetățenilor.

Vadimismul, acest curent care are la bază naționalismul de tip liberal, își propune nu doar să reînvie liberalismul în România, ci să atragă în rîndurile sale tineri care simt că, dacă își iubesc țara, pot avea un viitor minunat fără să fie nevoie să plece departe.

Definiția liberalismului este simplă, iar aplicarea lui ar fi și mai simplă dacă în România ar exista o adevărată dictatură a legii și nu a unor impostori, așa cum vedem că se întîmplă de 30 de ani. Legea trebuie să dicteze, justiția trebuie să vegheze la buna ei aplicare, nu așa cum se procedează în prezent, cînd legile se aplică la semnalul anumitor figuri obscure ale Sistemului.

Vadimismul este o mișcare civică și va fi un curent politic de centru-dreapta, naționalist-liberal, care va combina cele două valori necesare dezvoltării unui stat puternic – conservatorismul și liberalismul – în cel mai bun mod posibil, care va readuce României măreția la care a aspirat mereu, dar pe care nu a avut-o niciodată. Vadimismul se adresează celor inteligenți, celor care gîndesc, celor care văd în politică un mod de a face bine pentru poporul tău, nu pentru toți infractorii care nu vor altceva decît să aibă un post călduț la stat, o pensie specială și, desigur, loc să mai fure pentru ei și pentru neamurile lor.

Vadimismul va reprezenta forța care va guverna România. Poate că nu azi, poate că nu mîine. Dar va fi opțiunea românilor după ce aceștia vor vedea că țara lor nu prea mai există. În anul 2000, Vadim Tudor a fost furat pentru că nu a avut cum să învingă Sistemul. Vor mai exista ocazii pentru ca cei care au crezut și cred în valorile promovate de Corneliu Vadim Tudor să iasă la vot și să aleagă schimbarea, doar că de această dată numărul lor va fi foarte mare, iar Sistemul nu va putea să fure milioanele de voturi exprimate în favoarea României. Poate nu azi, poate nu mîine. Poate nu în acest deceniu, dar cu siguranță așa se va întîmpla. România Mare pe care Corneliu Vadim Tudor și-a dorit-o va fi, într-un final, România Măreață pe care toți românii și-o doresc.

D.A.