În orice facem, fie că vorbim de alimentație sau sport, fie de viața boemă sau de munca brută, avem nevoie de echilibru. Medicii ne recomandă să avem o viața echilibrată, o alimentație asemenea, în general să fim echilibrați. Chiar și în viața noastră socială se recomandă echilibrul. În fapt, planeta noastră, care ne iubește și care încă ne suportă, dispune de un întreg mecanism perfect echilibrat. Orice șoc ceva mai accentuat poate duce la ,,eliberarea” ei de tot ce înseamnă formă de viață.  Este adevărat că uneori ne dorim să facem excese. Și poate că este bine. Important este ca, în timp, echilibrul să primeze. În tot ce facem există o ,,dreapta” și o ,,stînga”, iar noi trebuie cumva, fie că sîntem de dreapta, fie că sîntem de stînga, să mergem înainte, să ținem drumul drept.

Așa este și în politică. Există o stînga, pe care o asociem în general cu socialismul conservator, cu comunismul, un regim pe care mulți dintre români l-au experimentat, unii avînd încă nostalgii legate de acele vremuri. Și există liberalismul, un segment politic de dreapta, care pune mai mare accent pe dezvoltare, pe progresul tehnologic.

Ceea ce este important de știut este că, în ultimele sute de ani, zona liberală a fost asociată și chiar a însemnat progresul omenirii. Revoluția industrială și cea informațională reprezintă apa­najul liberalismului, al guvernărilor de dreapta.

Există mai multe povestiri conform cărora Serviciile Secrete ale țărilor semnatare ale Pactului de la Varșovia au copiat, au cumpărat sau au furat pur și simplu tehnologie din Vest. Dreapta, ca să mă exprim mai clar, înseamnă progres tehnologic, motorul care împinge întreaga omenire și care a făcut ca noi să beneficiem de înalta tehnologie de care ne bucurăm acum: internet, telefonie, transmisii de date, mașini inteligente etc. Toate acestea se datorează modului în care ideologia liberală abordează prezentul, mentalitate care a funcționat perfect pînă de curînd în Vest, un mod care încuraja dezvoltarea individuală și aducea plus valoare întregii societăți. Spun pînă de curînd pentru că ce se întîmplă acum în lume nu este liberalism, ci un corporatism deșănțat care, prin tot ce face, lovește puternic la temelia clasei de mijloc a societății. Liberalismul, însă, acel mod elegant și frumos descris în definiții, reprezintă motorul dezvoltării tehnologice a umanității. Din păcate, însă, acesta nu a funcționat niciodată în România post-decembristă, așa că mulți români nu au idee despre ce este vorba. Trebuie să ținem cont de cei care doresc să își aducă contribuția atît la bunăstarea lor, ca indivizi, cît și în cadrul comunității în care își desfășoară activitatea. Astfel de persoane privesc spre cei care gîndesc diferit și, într-un fel, îi compătimesc. O mare greșeală pe care o fac mulți, considerînd că toți sîntem la fel, toți gîndim la fel și privim la fel viața. Aroganța lor este oarecum de înțeles, mentalitatea că ei fac lumea să se învîrtă este oarecum justificată. Cei care cred asta greșesc și, înainte de acuza, ar trebui să vadă că fac parte dintre un organism care are două brațe, ei fiind cel drept.  

De partea celalaltă, brațul stîng al organismului despre care vorbeam este format din cei care nu doresc să cucerească lumea, să riște, cei care vor să aibă o viață calmă, la umbra ocrotitoare a statului. Ei nu își doresc nici să ajungă pe Lună și nici să trăiască în palate. Unii vor să dobîndească cunoștiințe noi, alții vor să călătorească în spațiul lor de confort sau, pur și simplu, se mulțumesc la un grătar cu prietenii. Așa sînt ca structură. Sînt buni meseriași, foarte concentrați pe ceea ce fac. De asemenea, fac greșeala să îi privească ostil pe cei diferiți, pe cei care riscă și care au succes. Unii vor sa fie astronomi, alții astronauți; de fapt, asta este cea mai bună comparație. Unii vor să vadă stelele în siguranță privind prin telescop de acasă, în timp ce alții vor să le atingă. Asta este diferența dintre cele două brațe, motorul omenirii. Fără pionieri nu am fi ajuns aici, ci am fi sfîrșit ca civilizație undeva, în negura vremurilor, fără să ajungem în spațiul cosmic sau să coborîm în groapa Marianelor. Prin urmare, trebuie să ne respectăm. Pentru că datorită astronomilor avem primele legi și reguli, iar datorită astronauților am ajuns să atingem astrele. Și unii, și alții merită tot respectul, așa cum și ,,stînga” și ,,dreapta” civilizației merită respectul reciproc. Progresul nu era posibil fără cele două brațe, fără stînga și fără dreapta. În fond, o societate nu poate răzbate fără un echilibru perfect între cele două curente, așa cum observăm că se întîmplă în Elveția, Suedia, Germania sau Franța. Totodată, acolo unde societatea acordă mai mult credit ,,dreptei” – vorbim de America de pînă la Ronald Reagan – am asistat la cea mai înaltă creștere tehnologică, așa cum în zona din spatele zidului, unde ,,stînga” era mai puternică, am văzut o încetinire majoră a progresului tehnologic, statul fiind ,,osificat” de prea multe reguli, ceea ce, în general, omoară din fașă orice progres tehnologic, dar dezvoltă alte ramuri, în cazul de față, cele culturale.

Din păcate însă, între aceste două ,,brațe” ale societății, care se completează reciproc, mai există o specie care nu se regăsește nicăieri – o specie parazit, care căpușează societatea umană, o încetinește și chiar o doboară. Specia aceasta nu are în sînge nici riscul și nici cultura tehnologică industrială pe care antreprenorii de dreapta o au, nu stăpînește vreo meserie și nici nu are capacități intelectuale și culturale impresionante. Ei sînt bandiții, ei sînt politicienii! Mă refer în mod special la România. Uitați-vă ce politicieni avem acum în Parlament și de cine sînt conduse partidele. Uitați-vă la președintele PSD, la foștii premieri PSD, la președintele unui partid liberal care habar nu are ce înseamnă, de fapt, ,,dreapta” și la ultimii președinți și premieri pe care i-a avut România. Toți vin din aripa stîngă a politicii, din zona comunistă, a bugetarilor sau a corporatiștilor. Nu există în Guvern nici măcar un om cu o mentalitate de dreapta autentică. Toți cei cu spate securist au intrat în politică și se dau mari liberali sau democrați cînd, de fapt, sînt doar niște căpușe care se îmbogățesc la umbra statului.

Este normal ca un organism să aibă două brațe, așa cum este normal ca într-un stat să existe mai multe curente: socialist, comunist, liberal, naționalist. Dar în România, cel puțin din 2008 încoace, nu putem să vorbim de dreapta, de stînga, de liberalism sau socialism. În România există un singur mod de guvernare: banditismul. 

Vadimismul, ca idelologie, reprezintă curentul naționalist-liberal pe care ni-l dorim pentru România. Echilibrul dintre conservatorism și liberalism poate aduce bunăstare românilor pentru că, în fond, cel mai important lucru în viața fiecăruia este timpul prezent. Proiectarea în viitor a binelui este o practică pe care partidele din România o aplică de la un proces electoral la altul, fapt care a provocat starea de lehamite electoratului român și dorința multor miloane de români de a pleca peste hotare. Românii nu pleacă pentru că aici ar fi săraci, ci pentru că nu mai există speranța că ceva bun se mai poate întîmpla. Românii pleacă pentru că văd nivelul la care a ajuns țara. Iar cei care au rămas fie s-au consolat cu situația, fie nu înțeleg ce se întîmplă de fapt și încă mai speră. Noi, vadimiștii, ne dorim să fim începutul unor schimbări de care vor beneficia generațiile viitoare. Să punem o cărămidă la temelia revoluției schimbării în bine a României.

Lidia Vadim Tudor