Dragă redacție,

În primul rînd, vreau să vă spun că sînt foarte bucuros că revista mea de suflet – ,,România Mare” – a reapărut pe piață, după o mică pauză. Felicitări tuturor celor din redacție, în frunte cu redactorul-șef, Lidia Vadim Tudor, și celor care, număr de număr, scriu articole atît de interesante și de adevărate. Felicitări, de asemenea, pentru rubricile ,,Pentru împrospătarea memoriei” și ,,Cartea de aur”, publicate sub semnătura regretatului și vrednicului de pomenire Corneliu Vadim Tudor. Spre norocul și bucuria mea, această teză de doctorat, care conține 735 de pagini, se află în modesta mea bibliotecă, alături de alte 12 cărți, toate cu autograful mentorului meu, Vadim, pe care îl plîng și căruia îi duc dorul de patru ani de zile. Am mai scris revistei și, din păcate, sînt nevoit să repet: nu o fac pentru a lăuda, nu aș felicita pe nimeni dacă nu ar merita. Nu scriu pentru a-mi aduce mie laude, ci doar pentru a evoca frînturi din memorie. Vă rog să nu îmi cereți să scriu și să mă exprim ca un cărturar sau asemenea tuturor celor care semnează în paginile revistei articole plămădite cu mult talent – adevărați scriitori sau jurnaliști: Ion Machidon, Dragoș Dumitriu, Tano, Liliana Tetelea, Paul Suditu, Geo Ciolcan și mulți alții. Felicitări! Eu sînt doar un om simplu, de rînd, dar mă mîndresc cu faptul că l-am avut ,,profesor”, timp de 23 de ani, pe marele om de cultură și patriot Corneliu Vadim Tudor, cel care mi-a schimbat viața, gîndirea, comportamentul, m-a transformat într-un luptător. Dar cîte n-am învățat de la el în toți acești ani...

M-am făcut cunoscut datorită activității politice, dar, mai ales, datorită președintelui Vadim. Eram cel mai fericit atunci cînd mă suna, intersîndu-se de situația noastră, a celor din Suceava, dar asta se întîmpla rar, eu niciodată nu am îndrăznit să îi dau un telefon. Sînt amintiri frumoase, de neuitat pentru mine. Din păcate, românii nu conștientizează ce om de valoare au pierdut, ce Patriot! El a fost speranța românilor necăjiți și apărătorul țării!

Cu lacrimi în ochi,

VASILE CERLINCĂ, Suceava