Timpul, marele mister, este inelul ce leagă Pămîntul de Cer. Fiecare secundă este o treaptă ce urcă spre milioane de ani-lumină, ca în lume să-și compună Rapsodii de anotimp într-un orologiu care bate Răsărit și Asfințit.

Vadim este Lumină peste timp, fiindcă a gravat în iubire stema NEMURIRE! În nemărginirea unei clipe, în trăsura trasă de stele strălucitoare, el a trecut Rîul Fermecat, deschizînd porțile de argint pe culoare de oglinzi reflectate-n infinit, rugînd Soarele, Luna, stelele și alte astre, Lumina sa peste noi s-o risipească, transfigurînd în vraja versului veritabile perle din ,,Valsul” lacrimilor grele din viața fugară, iluzie amară ce devine prea curînd dansul morții pe Pămînt. Pe Vadim îl simțim mereu aproape, chiar în lacrima mijind dintre pleoape. Limpezind privirile albastre, întreaga sa ființă e în gîndurile noastre. În Rugăciune, mereu vom spune: ,,Fie binecuvîntat harul ce ți-a fost dat, magic curcubeu din ochiul lui Dumnezeu, reflectînd Lumină în candela din inimă, luminînd și dincolo de mormînt”.

Vadim a plecat la Creator cu valoarea cuvîntului OM! Au trecut patru ani de cînd, pe culoare de stele, rătăcit în drumul său către Dumnezeu, Vadim s-a oprit o clipă să privească pe Pămînt. Și aici a văzut: mii de semeni ai săi, printre lacrimi, flori și lumînări, conducîndu-l ca pe un frate spre Eternitate; cățelușii săi iubiți, ,,păpuși cu patru lăbuțe”, păzind cu ardoare fotoliile domniei-sale, cu speranța că se va întoarce curînd cel care i-a ocrotit și i-a păstrat mereu în gînd...

Vadime, Vadime, fără tine în țară-i pustiu. Nu mai contenesc disputele jalnice din Parlament. Vot peste vot, pentru Marele Pot! Trăind aproape o jumătate de secol în ,,întunericul” din comunism, iar ,,lumina” capitalismului fiind ,,orbitoare”, ne-am pus ochelari de soare. Lentilele s-au aburit și nu mai vedem nimic... ,,Lungește-mi, Doamne, boala, pînă se va coace poama...”.

Este mare păcat că VADIM A PLECAT!

LILIANA TETELEA

P.S. – Cinste domnișoarei Lidia Vadim Tudor, demnă urmașă a ilustrului său părinte, care se străduiește, cu foarte mari eforturi, să ducă mai departe apariția prestigioasei reviste ,,România Mare” și să realizeze tot ce și-a propus. Dumnezeu s-o ocrotească, și să fie mîndră că este fiica Tribunului Vadim, personalitate cu o vastă cultură, greu de egalat.