Motto: ,,Prevenirea infecțiilor în masă și vaccinarea în masă cu vaccinuri anti-Covid-19 neetanșe în plină pandemie nu pot decît să reproducă variante extrem de infecțioase”.
 GEERT VANDEN BOSSCHE

În cursul acestui an, Dr. Geert Vanden Bossche a adresat o „Scrisoare deschisă” Organizației Mondiale a Sănătății. În condițiile în care cei abilitați să combată „pandemia” din România sînt obedienți Noii Resetări, trădînd Țara, și Nevoile și Neamul, slujind  alte interese decît cele ale cetățenilor Coloniei Corporatiste sub Ocupație Militară Străină (România), „scrisoarea” fiind la fel de valabilă și acum, în apropierea graniței dintre ani, redăm conținutul integral al acesteia: „Pot fi considerat orice, numai un antivaxxer, nu. Ca om de știință, nu recurg, de regulă, la platforme antivaxxer pentru a-mi exprima pozițiile asupra temelor legate de vaccinuri. Astfel, ca virusolog pasionat și expert în vaccinuri, iau poziție împotriva vaccinurilor numai atunci cînd sînt administrate într-un mod care pune în pericol sănătatea publică, mai exact, atunci cînd este ignorată evidența științifică. Situația extrem de critică cu care ne confruntăm în prezent mă obligă să dau publicității acest apel de maximă urgență, care, oricum, în raport cu amploarea fără precedent pe care a luat-o intervenția omului în pandemia de Covid-19, amenințînd să declanșeze o catastrofă globală fără precedent, nu este suficient de răsunător și de puternic“.
„Așa cum am afirmat, nu sînt împotriva vaccinării. Dimpotrivă, vă pot asigura că oricare dintre vaccinurile curente au fost concepute, dezvoltate și fabricate de oameni de știință brilianți și competenți. Totuși, acest tip de vaccinuri profilactice anti-Covid sînt total inadecvate și chiar extrem de periculoase, atunci cînd sînt folosite în campanii de vaccinare în masă în timpul unei pandemii virale. Vaccinologii, cercetătorii și clinicienii sînt orbiți de efectele pozitive pe termen scurt ale vaccinurilor, dar nu par să-și facă griji asupra consecințelor dezastruoase pentru sănătatea globală pe termen lung. Ca om de știință –  și vă rog să mă contraziceți cu argumente științifice, dacă greșesc cu ceva – îmi este greu să înțeleg cum vor putea actualele intervenții să împiedice circulația unor variante mai infecțioase ale virusului, care astfel se poate transforma într-un monstru de nestăpînit.
În momentul de față lucrez contra cronometru la finalizarea unei lucrări științifice pe această temă, a cărei publicare, din păcate, se pare că va veni prea tîrziu, dată fiind amenințarea crescîndă a răspîndirii rapide a unor variante extrem de infecțioase ale virusului. De aceea, am decis să dau deja publicității un rezumat al descoperirilor mele, precum și ideile principale ale comunicării mele de la Vaccine Summit, care avut loc pe 1-3 martie 2021, în Columbus (Ohio, S.U.A.). Pe 1 martie 2021 am pus la dispoziția organizațiilor internaționale de sănătate, inclusiv Organizației Mondiale a Sănătății, analiza mea asupra actualei pandemii, bazată pe informații bine documentate de biologie imună a Covid-19. Dat fiind nivelul de urgență, i-am îndemnat să ia în considerare îngrijorările mele și să inițieze o dezbatere științifică asupra consecințelor dăunătoare ale unei viitoare «evaziuni imune virale». Pentru cei care nu sînt experți în acest domeniu, atașez în continuare o versiune mai accesibilă a datelor științifice care se află în spatele acestui fenomen insidios.
Cu toate că nu mai avem timp de pierdut, nu am primit nici un răspuns din partea acestor organizații. Experții în domeniu și politicienii au ales să tacă, deși, pe de altă parte, sînt dispuși să vorbească despre relaxarea măsurilor de prevenire a infectării și despre «libertatea din primăvară». Afirmațiile mele nu se bazează decît pe date științifice și nu pot fi contrazise decît cu date științifice. De regulă, în mediile științifice este greu să faci afirmații incorecte fără a fi criticat de colegii de breaslă. De data aceasta însă, se pare că acea elită a oamenilor de știință care îi consiliază pe liderii politici mondiali preferă să tacă. Pe masă au fost puse destule dovezi științifice, dar au rămas neatinse de cei care au putere de decizie și acțiune. Cît timp putem ignora problema, în condițiile în care, în prezent, există extrem de multe dovezi că evaziunea virală imună amenință umanitatea? Să nu spună cineva mai tîrziu că nu a știut sau că nu a fost avertizat!
În această scrisoare plină de îngrijorare, mi-am pus la bătaie toată reputația și credibilitatea. Aștept din partea dumneavoastră, gardieni ai omenirii, cel puțin același lucru. Este de maximă urgență! Organizați dezbateri științifice! Prin toate mijloacele, răsturnați situația!
De ce vaccinarea în masă în plină pandemie creează un monstru
de nestăpînit (1)
Întrebarea-cheie este de ce nimeni nu-și face griji în fața eventualității unei evaziuni imune. Dați-mi voie să explic acest lucru prin intermediul unui fenomen mai ușor de înțeles, rezistența antimicrobiană, care poate fi extrapolat cu ușurință la «antibioticele antivirale» generate de organism. Într-adevăr, anticorpii produși de sistemul nostru imunitar pot fi considerați antibiotice antivirale autogenerate, indiferent dacă sînt parte a sistemului nostru imun înnăscut (așa numiții anticorpi «naturali») sau provocate ca răspuns la patogeni specifici (așa-numiții anticorpi «dobîndiți»). Anticorpii naturali nu sînt specifici germenilor, în timp ce anticorpii dobîndiți sînt în mod specific direcționați către agentul patogen invadator. La naștere, sistemul nostru imun este neexperimentat, dar bine stabilit. Ne protejează de o mulțime de patogeni, prevenind astfel ca acești agenți patogeni să provoace îmbolnăviri. De vreme ce sistemul imunitar nu-și poate aminti agenții patogeni cu care s-a confruntat (imunitatea înnăscută neavînd «memorie imunologică»), putem continua să ne bazăm pe el, cu condiția să îl menținem suficient de «antrenat». Această «antrenare» a sistemului imunitar se dobîndește printr-o expunere regulată la o multitudine de agenți de mediu, incluzînd agenții patogeni. Pe de altă parte, pe măsură ce îmbătrînim, ne vom confrunta tot mai mult cu situații în care imunitatea noastră înnăscută (adesea numită «prima linie de apărare imună») nu este suficient de puternică pentru a opri agentul patogen la intrare (mai ales prin barierele mucoase, cum sînt epiteliul respirator sau cel intestinal). În acest caz, sistemul imunitar trebuie să răspundă la efectori mai specializați ai sistemului nostru imunitar (de ex., anticorpi antigen specifici și celulele T) pentru a lupta cu agentul patogen. Astfel, pe măsură ce înaintăm în vîrstă, crește tot mai mult imunitatea patogenică specifică agentului patogen, incluzînd anticorpi extrem de specifici. Cu cît acești anticorpi au o mai mare afinitate cu agentul patogen (cum ar fi un virus) și pot atinge concentrații ridicate, vor depăși destul de ușor anticorpii noștri naturali pentru a se fixa pe agentul patogen/virus. Este exact tipul de anticorpi extrem de specifici, avînd o mare afinitate cu agentul patogen, indusă de actualele vaccinuri Covid-19. Desigur, scopul nobil al acestor anticorpi este de a ne proteja împotriva Covid-19. De ce ar trebui atunci să ne îngrijoreze folosirea acestor vaccinuri în combaterea Covid-19?
Ei bine, la fel ca regulile care se aplică antibioticelor antimicrobiene clasice, este esențial ca «antibioticele antivirale» auto-generate să fie puse la dispoziție în concentrație suficientă și să fie croite după caracteristicile inamicului nostru. Acesta este motivul pentru care, în cazul unei boli bacteriene, este esențial nu numai să alegi tipul corect de antibiotic (pe baza rezultatelor unei antibiograme), ci și să iei antibioticul suficient de mult timp (potrivit prescripțiilor). Eșecul în respectarea acestor exigențe conduce la riscul ca microbii să supraviețuiască și să provoace înrăutățirea bolii. Un mecanism foarte asemănător poate funcționa și în cazul virusurilor, mai ales al celor care pot suferi cu ușurință mutații într-un timp scurt (cum este cazul Coronavirusului). Cînd presiunea exercitată de apărarea imună începe să amenințe replicarea și transmisia virală, virusul va îmbrăca o nouă haină, ca să nu mai poată fi ușor recunoscut și, astfel, să nu mai fie atacat de sistemul imunitar al gazdei. Acum virusul este capabil să se sustragă imunității (acesta este așa-numitul fenomen al «evaziunii imune»), iar prin această strategie are încă suficiente posibilități de a se replica. (…) Cu cît este mai mare încărcătura virală, cu atît este mai mare probabilitatea ca virusul să lovească subiecți care nu au fost încă infectați sau care s-au infectat, dar nu au dezvoltat simptome. Dacă nu sînt suficient de protejați de apărarea lor imună înnăscută (prin anticorpi naturali), vor face boala Covid-19, întrucît nu se pot baza pe alți anticorpi, cum ar fi anticorpii dobîndiți. Există numeroase rapoarte de specialitate care sugerează că creșterea anticorpilor specifici proteinei Spike la persoanele infectate asimptomatic este mai degrabă limitată și doar de scurtă durată. Mai mult, acești anticorpi nu au dobîndit o deplină maturitate. Astfel, infecția virală asociată cu o situație în care concentrația și maturitatea anticorpilor este sub nivelul optim permite virusului să selecteze mutații prin care să se sustragă presiunii imune. Selectarea acelor mutații se face de preferință prin proteina Spike, responsabilă cu infectarea virală.
Pe măsură ce mutațiile selectate conferă virusului o capacitate infecțioasă crescută, devine mult mai ușor pentru virus să provoace o boală gravă în subiecții infectați. Cu cît sînt mai mulți cei care dezvoltă boala simptomatică, cu atît virusul își poate asigura mai bine propagarea și perpetuarea  (persoanele care fac o formă severă a bolii vor transmite mai mult virus și pe o perioadă de timp mai lungă decît subiecții infectați asimptomatic). Din păcate, faptul că anticorpii specifici proteinei Spike au o creștere de scurtă durată face ca virusul să poată fenta anticorpii înnăscuți. Aceștia sînt scoși din joc, pentru că au o afinitate mai scăzută cu proteina Spike decît anticorpii dobîndiți, ce prezintă afinitate specifică. Astfel, odată cu o rată crescîndă a infectării în rîndul populației, va crește constant numărul subiecților infectați care prezintă o creștere temporară a anticorpilor specifici proteinei Spike. În consecință, va crește numărul subiecților infectați care vor cunoaște o scădere temporară a imunității lor naturale. Ca rezultat, un număr tot mai mare de subiecți vor deveni mai susceptibili să facă forme grave, în loc să manifeste doar simptome ușoare (care să se limiteze la tractul respirator superior) sau chiar să nu prezinte simptome. Mai ales tinerii vor fi afectați de această evoluție, pentru că prin intervențiile menționate mai sus (măsurile restrictive de prevenire a infectării și vaccinarea în masă) pot fi supuși unei suprimări a imunității înnăscute, pe de altă parte avînd mai puțini anticorpi dobîndiți. (…) Întrucît anticorpii naturali și celulele imune înnăscute recunosc un spectru diversificat de agenți străini (dintre care doar unii au potențial patogen), este într-adevăr important să ne păstrăm organismul suficient de expus la provocările de mediu. Păstrîndu-ne în formă sistemul imunitar înnăscut (care, din păcate, nu are memorie), putem mult mai ușor să rezistăm la germeni cu un real potențial patogen. De exemplu, s-a raportat și s-a dovedit științific că expunerea la alte Coronavirusuri, destul de inofensive, care se manifestă doar ca «o răceală comună», poate oferi protecție imună, chiar dacă de scurtă durată, împotriva Covid-19 și împotriva «acoliților» săi loiali (variantele virale mai infecțioase).
În consecință, suprimarea imunității înnăscute, mai ales la grupurile de vîrstă mai tînără, poate să devină foarte periculoasă. Nu există nici o îndoială că lipsa expunerii la mediu datorată măsurilor stricte de izolare implementate încă de la începutul pandemiei nu a fost benefică pentru menținerea unui sistem imunitar înnăscut bine antrenat. Ca și cum acest lucru nu ar fi compromis deja serios apărarea imună înnăscută în acest segment al populației, intră în joc o altă forță care sporește dramatic rata de morbiditate și mortalitate în grupurile de vîrstă tînără: vaccinarea în masă a vîrstnicilor.
(va urma)
Dr. GEERT VANDEN BOSSCHE, specialist virusologie și biologie moleculară (Art-emis.ro)