În spatele valului de entuziasm universal cu privire la plecarea pripită a SUA și a aliaților săi din Afganistan, vizita vicepreședintelui SUA, Kamala Harris, în Asia de Sud-Est a fost privită în mass-media internațională ca una nesemnificativă. Acest lucru nu este surprinzător: cei 20 de ani de război au răsturnat iluzia exprimată de Obama la 3 mai 2016: „America trebuie să scrie regulile. America trebuie să ia decizii. Alte țări ar trebui să respecte regulile stabilite de America și de partenerii săi și nu invers”.

În prezent se întîmplă exact opusul: talibanii au stabilit regulile. Această aliniere a evenimentelor și zgomotul din jurul lor fac ca vizita vicepreședintelui SUA să fie nesemnificativă, deși evenimentele sînt echivalente în ceea ce privește gradul de influență asupra politicii mondiale și sînt strîns legate între ele, formînd o pereche cauzală. În timp ce decizia președintelui SUA de a părăsi Afganistanul dăunează prestigiului țării și îi face pe aliații americani să se întrebe dacă fac alegerea corectă, Kamala Harris a început o cosmetizare a imaginii „marelui prieten”, aducînd cu ea o pungă de dolari pentru a întări „alianța împotriva Chinei”.

Schimbarea imaginii inamicului, fără de care complexul militar-industrial nu poate trăi o zi, a impus decizii rapide de la Washington. Iar americanii nu ar trebui să fie triști cu privire la faptul că aceste decizii generează haos și tot mai multe victime în rîndul foștilor aliați. America remediază urgent legăturile politice și economice cu prietenii săi. Învinsă, ea încearcă să restabilească încrederea și influența politică în lume. Pentru aceasta este necesară schimbarea unităților armatei pentru finanțatori, tancurile pentru carnetele de cecuri, generalii pentru capitaliștii de risc.

Acest tip de schimbare a filozofiei ar trebui, după Harris, să slăbească gustul comun majorității țărilor musulmane: gustul a ceea ce ei percep ca trădare americană. „Experții spun – relatează Al Jazeera – că Harris va trebui să se lupte cu întrebări despre fiabilitatea Statelor Unite după retragerea haotică a trupelor din Afganistan”. Această reevaluare este repetată de Reuters: călătoria lui Harris va arăta că Washingtonul intenționează să rămînă în Asia de Sud-Est. Agenția France Presse (AFP) a citat o declarație oficială de la Washington potrivit căreia vicepreședintele „va arăta clar pe tot parcursul călătoriei că avem un angajament puternic față de regiune”.

În privința situației din Singapore, teza sa principală a sunat fără echivoc: „angajamentul Washingtonului este asigurat în regiune pe fondul temerilor legate de influența crescîndă a Chinei“, citează Aljazeera. Este de înțeles: Marea Chinei de Sud nu este Afganistan, pe care Statele Unite nu au avut suficientă putere pentru a-l pacifica. Prin această mare, mai precis prin strîmtorile Singapore și Malacca, trece o treime din comerțul mondial – peste 50 de mii de nave pe an. Asta înseamnă aproximativ 4 trilioane de dolari. Dar, mai important, pentru Statele Unite, aproximativ 80% din importurile de petrol ale Chinei călătoresc în acest fel. De aceea, interesele Statelor Unite și ale Chinei se ciocnesc în acest blocaj: strîngînd acest „gît”, va fi mai ușor pentru Washington să facă presiuni asupra Beijingului.

Aceste obiective și aspirații nu sînt noi pentru participanții la lupta pentru Marea Chinei de Sud. Cu toate acestea, acum situația s-a dovedit a fi astfel. „Asia Centrală este, în prezent, o sferă multipolară, în care diferite țări exercită influență prin noi organizații, norme de comportament și ordine care se opun normelor și ordinelor Statelor Unite și ale aliaților săi”. Aceasta se referă la CSI, EAEU, BRICS. Așadar, talibanii sînt doar un pretext pentru a transfera lovitura principală în locul cel mai vulnerabil al inamicului.

Două concluzii rezultă din călătoria urgentă a vicepreședintelui SUA în Asia: mai întîi, mașinăria birocratică americană nu mai este capabilă să controleze Asia în ansamblu; în al doilea rînd, nu va face politica Washingtonului mai democratică. În ciuda retragerii trupelor americane, SUA vor rămîne o forță care modelează viitorul Afganistanului și Asiei Centrale. „Eliberîndu-se de legăturile vulnerabile din punct de vedere politic, politicienii americani ar putea în cele din urmă să poată face față regiunii mai imparțial. Era intervenției militare a SUA în Asia Centrală se poate încheia, dar acest lucru nu înseamnă că și influența Washingtonului ar trebui să dispară”.

Următoarea țintă a vizitei lui Harris a fost Vietnamul. La o întîlnire cu președintele vietnamez Nguyen Xuan Phuc, vicepreședintele SUA și-a exprimat dorința fierbinte de a îmbunătăți legăturile cu Hanoi, îndeosebi la nivel strategic. Acest soi de relații presupune, de asemenea, o cooperare profundă în domeniul securității. Washingtonul este gata să dea o mînă de ajutor Hanoi, așa cum a făcut în Afganistan, Libia și Siria. Mai mult decît atît, atît Singapore, cît și Vietnamul au arătat deja că vor fi mulțumiți de prezența militară a americanilor, avînd în vedere militarizarea evidentă a Beijingului în Marea Chinei de Sud și creșterea rapidă a gărzii de coastă și a flotei de pescuit. Malaezia, Brunei, Filipine și Taiwan sînt, de asemenea, capabile să dea această „mînă de ajutor”. Potrivit experților, aceste țări speră că zborul din Afganistan va permite Statelor Unite să elibereze resurse economice și militare pentru a înlocui „misiunea de combatere a terorismului” cu „misiunea de combatere a Beijingului”. Fondul american Marshall consideră că „o astfel de tranziție se va accelera pe măsură ce gîndirea antiteroristă va slăbi”.

În timp ce Europa se va agita din cauza fluxului de refugiați afgani, Kamala Harris își face noi prieteni.

Va reuși noua misiune? Ministrul de Externe din Singapore, Vivian Balakrishnan, crede, de exemplu, că „Singapore nu își va permite să fie folosit” în relațiile cu ambele țări, China și Statele Unite. Și totuși, varianta americană a Drang nach Osten este începutul unui nou mare joc al americanilor împotriva Chinei.

N.K.