Ursula o să ne bage pe toți în cofă!
  • 29-07-2024
  • 0 Comentarii
  • 193
  • 1


Cînd vă zic că ăștia de la Bruxelles sînt niște comuniști sadea, care aplică metode staliniste uneori, probabil aveți senzația că exagerez. Nu e așa. Ca orice comunist, ei trebuie să aibă un „dușman de clasă” pe care să poată să dea vina pentru incompetențele lor. Un chiabur, un inamic ascuns care pîndește din umbră ca să le strice lor jucăria. În cazul comuniștilor din PPE, PSE și Renew, „dușmanul de clasă” îl constituie conservatorii, pe care-i etichetează de ani de zile drept „extremă dreapta”, adică, mai pe scurt, fasciști, mizînd pe faptul că asta rezonează periculos în mințile europenilor. Că toți conservatorii nu sînt fasciști e la fel de clar cum
e că dreapta e liberală și capitalistă, iar stînga e comunistă.
Cu toate astea, tanti Ursula, în propunerea sa finală pentru deputații europeni pentru a susține renumirea ei, a declarat Parlamentului European că: „Nu voi permite niciodată polarizarea extremă a societăților noastre“.
Nu voi accepta niciodată ca demagogii și extremiștii să distrugă modul nostru de viață european. Și sînt astăzi aici gata să conduc lupta cu toate forțele democratice”.
Cu alte cuvinte, președintele Ursula vrea să dea vina pe „extrema dreaptă” pentru pericolele „polarizării extreme” în Europa. Implicația este că aceste diviziuni nu sînt fondate în realitatea vieții europene, ci sînt pur și simplu provocate de retorica „extremei drepte”, scrie ziarul European Conservative, care continuă să-i dea peste nas Ursulei și comuniștilor ei cu realitățile din stradă, unde britanicii s-au revoltat contra migranților care nu vor să se integreze în societate. Unde am mai auzit noi povestea asta?
Citez din European Conservative: „Ideea că dreapta populistă este cea care amenință să distrugă modul nostru de viață european și democrația a devenit acum scuza pentru impunerea unui așa-zis cordon sanitar în jurul eurodeputaților naționali conservatori.
După cum a raportat «The European Conservative», cordonul sanitar înseamnă că noului grup Patriots for Europe i-a fost interzis să ocupe posturi importante în Parlamentul European – posturi la care au dreptul în calitate de al treilea grup ca mărime din Parlament. Acest act flagrant de cenzură politică este prezentat ca o măsură de sănătate, un cordon sanitar pentru a menține democrația europeană ferită de ceea ce stînga numește adesea «virusul» populismului.
Cu toate acestea, chiar în aceeași zi în care Von der Leyen și-a ținut discursul despre «demagogii și extremiștii» de dreapta care provoacă «polarizarea extremă a societăților noastre», realitatea i-a întrerupt fantezia. Imediat, în Leeds, adevăratele diviziuni din societatea europeană au izbucnit literalmente în flăcări, în timp ce revoltații locali au incendiat cartierul Harehills, ocupat puternic de migranți.
Cauza revoltei de la Leeds nu a fost retorica «inflamatoare» a politicienilor de extremă dreapta. A fost violența migranților care nu au fost integrați în societatea britanică și nu se simt parte din țara care i-a acceptat. A început cu o ciocnire între asistenți sociali, poliție și o familie de origine rromă, apoi aceasta s-a extins și s-a intensificat pe măsură ce alți cetățeni de origine asiatică s-au alăturat partidului. Revoltele sporadice au continuat toată noaptea, deoarece poliția din Yorkshire, care, evident, nici nu crede în lupta pentru Marea Britanie, s-a retras și a lăsat mulțimea să preia străzile.
Acesta a fost o acuzație înfiorătoare a politicilor oficiale de migrație în masă și multiculturalism dezbinător. Cu toate acestea, reacția principală a fost să îi atace pe cei care au încercat să spună adevărul despre ceea ce se întîmplă. Farage, liderul Reform UK și noul deputat ales, a scris pe Twitter în timpul revoltei că «Politica subcontinentului se desfășoară în prezent pe străzile din Leeds. Nu spuneți că nu v-am avertizat». Departe de a-i asculta avertismentul, parlamentarii laburişti din Leeds au intrat în modul de negare şi denaturare, acuzîndu-l pe Farage că a răspîndit «dezinformare» şi chiar cerîndu-i să-şi ceară scuze. Răspunsul, de obicei direct al lui Farage, a fost să se întrebe cînd Partidul Laburist își va «cere scuze pentru migrația iresponsabilă în masă?».
Potrivit multor relatări din presă, între timp, eroul momentului a fost consilierul local al Partidului Verzilor Mothin Ali, care le-a cerut revoltăților să nu incendieze zona în care locuiau. Acesta este același Ali care și-a sărbătorit alegerea în consiliul orașului Leeds în mai, strigînd proclamația islamică «Allah Akbar!». Un astfel de activist al comunității verzi nu trebuie, desigur, confundat în niciun fel cu un «extremist» care provoacă «polarizare extremă».
Clasa politică și media din Marea Britanie au încercat efectiv să arunce un cordon sanitar în jurul revoltelor de la Leeds – nu pentru a salva societatea de violența sectantă reală, ci pentru a-i ține la distanță pe cei care au arătat cu degetul cauzele. A fost un caz rușinos al politicii de negare care a stîrnit dezbateri despre migrație și coeziunea culturală în Europa de decenii și a ajuns la punctul în care poți fi numit rasist pentru condamnarea revoltelor.
La Bruxelles, expresia «cordon sanitar» este acum discutată în mod deschis în politica UE, ca și cum ar fi un instrument democratic intim, într-adevăr o apărare a democrației. În realitate, este un dispozitiv antidemocratic menit să izoleze și să reducă la tăcere acei politicieni considerați dincolo de palierul conformist – și să priveze milioanele de cetățeni care îi votează de o voce. Originile cordonului sanitar sînt instructive. Din punct de vedere istoric, a fost un termen medical, descriind o barieră fizică menită să înconjeze bolnavii și să prevină răspîndirea unui focar de ciumă sau holeră, într-un moment în care se știa puțin despre originile bolilor sau potențialele remedii. Deși practica izolării forțate a bolnavilor era de lungă durată, sintagma «cordon sanitar» a fost folosită pentru prima dată în 1821, cînd ducele de Richelieu a desfășurat 30.000 de trupe franceze de-a lungul graniței cu Spania în Pirinei, pentru a ține Franța ferită de febra galbenă în Catalonia. Totuși, chiar și atunci a existat un element politic. După cum notează Wikipedia, ducele și-a aliniat armata de-a lungul graniței, «se presupune că pentru a preveni răspîndirea febrei galbene de la Barcelona în Franța, dar, de fapt, în principal pentru a preveni răspîndirea ideilor liberale din Spania constituțională» într-o Franță a Secolului al XIX-lea care era în una dintre fazele sale monarhiste, între revoluții.
Astăzi, cordonul sanitar este mînuit deschis în Europa ca o armă politică, folosită pentru a ține la distanță «virusul» populismului care ar amenința să «infecteze» organismul politic al UE. În ciuda pretențiilor lui Von der Leyen și ale aliaților săi, nu este vorba despre limitarea «extremismului». Este vorba despre delegitimarea conservatorilor naționali a căror credință în principiile europene de suveranitate națională și democrație pare revoltatoare pentru elitele globaliste.
Acele elite «anti-extremiste» rămîn fericite să distreze extrema stîngă. Ei au jefuit grupul Patrioților de un post prestigios de vicepreședinte al Parlamentului European și l-au dat în schimb europarlamentarului de stînga francez Yonous Omarjee, acuzat că este o majoretă pentru teroriștii islamiști din Hamas. Acea infamie nu i-a împiedicat pe «moderați» să sărbătorească numirea lui ca pe o presupusă victorie a democrației.
Mulți europeni sînt puțin interesați de jocul care decide cine va avea loc într-un comitet de la Bruxelles. Dar aici este mult mai mult în joc. Cordonul sanitar nu a fost doar aruncat în jurul europarlamentarului suveranist. A fost impus și milioanelor de cetățeni pe care îi reprezintă, care au cerut o schimbare reală la alegerile europene. Prin excluderea acestor voci, elitele de centru-stînga complotează să-și desfășoare afacerile ca de obicei la Bruxelles, impunîndu-și dezastruosul Green Deal și Pactul asupra Migrației, fără a fi nevoiți să-și facă griji în privința europarlamentarilor care provoacă probleme sau a popoarelor revoltate ale Europei. Visează.
Atacurile la adresa populismului sînt în cele din urmă îndreptate întotdeauna asupra populației, a oamenilor – a celor care au pus demosul în democrație. De aceea trebuie să ripostăm în fața tuturor insultelor și cenzurii. Spargerea cordonului sanitar nu se referă doar la funcții. Este vorba despre apărarea dreptului nostru de a contesta instituția și despre libertatea noastră de a spune adevărul așa cum îl vedem, legat de ceea ce se întîmplă în Europa. Libertatea de a-și expune negările și denaturările cu privire la amenințarea reală la adresa «modului nostru de viață european»”.
După cum vedeți, comuniștii de la Bruxelles folosesc metode staliniste ca să-și impună puterea. Ce nu înțeleg ei este felul în care s-a sfîrșit Uniunea Sovietică și comunismul în general, așa că merg înainte ca pionierii. Le urez mult succes, dar nu-i văd deloc bine la final.
IOAN TEODOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite