Se dedică lui Valeriu Zgonea

La sfîrşitul anului trecut, Zgonea a dat o raită pînă colea, în India… Rapid şi eficient. În ce scop?

– Aşa, ca o plimbare de iarnă.

– În folosul cui?

– Al ţării, domnule!

– Dar cine e acest Zgonea?

– Cum, n-ai auzit? Mare şef. La Cameră. Aia a Deputaţilor.

– Dar ce este el?

– Păi, nu-ţi spusei? E preşedinte!

– Unde? La C.A.P.?

– Nu, dom’le, la Parlament, la Camera Deputaţilor.

– Păi, el e deputat?

– Da, e deputat, şi ditamai şeful!

– Peste ce?

– Nu-ţi spusei? La Cameră.

– Care cameră? Aia din faţă, ori aia din dos?

– La Camera Deputaţilor!

– Şi unde ziseşi c-a dat o raită?

– Tocmai în India, departe, peste ape!

– Care ape? Ale Trotuşului, sau ale Oltului?

– Nu, domnule, astea sînt la noi, în ţară. El a plecat departe.

– Da’ are carte?

– Şi ce carte! Are seralu’. Şi facultate!

– Nu, dom’le, vreau să zic: Are act? Vreun document, ceva, la mînă?

– Da, de la Parlament.

– Păi n-a fost repetent?

– Nu, mă, el este ăl mai prima-ntîi!

– Pe cine-a luat cu el şi în folosul cui?

– Bă, nu cumva tu eşti bolînd?

– Hei, ia poartă-te mai blînd! Am întrebat: în India pe cine-a luat?

– Pe-ai lui. Parlamentari – toţi, unul şi unul. Nu mai găseşti ca ei, să tragi cu tunul…

– Dar în folosul cui?

– Al lor şi-al lui. Ce, strică o plimbare? Acolo unde e soare?

– Dar bani – a avut?

– Destui!

– Ai cui?

– Ai poporului! Dar ştii de ce e Zgonea ,,mare“?

– De ce, mă rog?

– Că a ajuns coleg cu Iorga.

– Care Iorga? Ăla de la PRM?

– Nu mă, Iorga istoricul, savantul. Ăl de-l omorîră…

– Cine?

– Legionarii.

– Cînd, ieri?

– Nu, mă, în 1940.

– Şi cum adică Zgonea e coleg cu Iorga?

– Păi, au stat pe acelaşi scaun.

– Ce scaun?

– Scaunul de preşedinte, de la Cameră.

– Care Cameră?

– Camera Deputaţilor, de la Parlament.

– Cum aşa?

– Uite-aşa: unul savant, altul repetent…

GEORGE MILITARU