Sondajele Parlamentului European sînt de obicei ,,îndulcite”, de fapt, părerea cetățenilor față de UE fiind destul de proastă. Toate decla­rațiile despre „marea familie europeană” s-au transformat în vorbe goale imediat ce frica de un nou virus a început să se răspîndească. Medica­mentele destinate unei țări au fost confiscate pe drum de către vecinii săi, membrii UE au impus interzicerea exportului de medicamente și echipamente de protecție individuală, au închis unilateral frontierele, au oprit comerțul etc. Italia, de exemplu, nu a primit ajutor extern timp de cîteva săptămîni. Primul pachet de ajutor financiar al UE a fost întîrziat din cauza negocierilor politice, în timp ce sectoare întregi ale economiei au fost paralizate și milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă.

În multe țări europene, protestele în masă împotriva carantinei, grevele, ciocnirile cu poliția au devenit mai frecvente. În Europa, stările de spirit politice se schimbă vizibil, opinia publică se opune din ce în ce mai mult UE.

Potrivit unui sondaj recent, 42% dintre italieni susțin ieșirea țării lor din Uniunea Europeană – în noiembrie 2018 26% erau de această părere. În Franța, șase din zece persoane nu au încredere în autoritățile de la Bruxelles. Washington Post sugerează că, urmînd exemplul Regatului Unit, Suedia, care este lider în Europa în ceea ce privește numărul de migranți acceptați pe cap de locuitor, poate părăsi Uniunea Europeană. În Danemarca, în 2015, rezidenții au votat la referendum împotriva integrării ulterioare în UE (53% dintre alegători erau împotrivă). După aceea, Danemarca a preluat complet de la Uniunea Europeană dreptul de a-și controla frontierele. Potrivit sondajelor de opinie, după Brexit, majoritatea locuitorilor din Olanda vor să părăsească Uniunea Europeană.

Principalii eurosceptici sînt francezii, 61% dintre cetățenii chestionați avînd o atitudine negativă față de UE. Celebrul filozof francez Michel Onfray caracterizează Uniunea Europeană astfel: „Imperiul Maastricht (UE) este o tiranie neoliberală care impune popoarelor din Europa legi supranaționale de piață, folosind metode autoritare și birocratice ale statului. Dacă susținătorii anteriori se temeau de impunerea prin democrație a unei «tiranii a majorității», statul de la Maastricht creează un nou model – «tirania minorităților»”. „Clasele tradiționale europene sînt sacrificate pe altarul ideologiei pieței liberale și al intereselor minoritare. Acum devine evident că toate promisiunile de la Maastricht –  ocuparea forței de muncă universale, pacea, creșterea economică etc. –  erau minciuni. În Europa, inegalitatea socială crește, clasa de mijloc este mai săracă, bogații devin din ce în ce mai bogați. De dragul unei economii de piață, bazele statului dispar: armata, școala, asistența medicală. Orice încercare a cetățenilor de a-și exprima protestul este prezentată de mass-media neoliberală ca șovinism și neo-nazism”, spune Onfre, fiind convins că o astfel de alianță se va prăbuși inevitabil.

Criza în Europa

Bruxelles-ul a alocat 750 de miliarde de euro pentru a restabili economiile subminate de pandemie, dar una dintre condițiile pentru alocarea banilor prin intermediul Fondului de redresare a fost cerința Bruxelles-ului de a direcționa cel puțin 30% din aceste fonduri către dezvoltarea „economiei verzi”. Impozitele vor crește pentru a strînge bani pentru Fondul de redresare în statele membre ale UE, dar există multă retincență că taxele mai mari vor ajuta la redresarea economică. „Comisia Europeană, Parlamentul European și unele guverne cred cu seriozitate că pot rezolva această problemă cu ajutorul unor trucuri vechi. În același timp, uită că cea mai fiabilă sursă de bani nu este o tipografie din Banca Centrală Europeană, ci o economie eficientă, care nu este împiedicată de birocrați”, titrează Deutsche Wirtschafts Nachrichten. „Vechea ordine nu vrea să moară și și-a dovedit în repetate rînduri disponibilitatea de a se agăța de viață ”, scrie jurnalistul Coralie Delom în Le Figaro. „Cu toate acestea, mi se pare că ne apropiem de sfîrșitul Uniunii Europene și al ceea ce întruchipează: globalizarea neoliberală”.

TANO