Curtea Constituțională își face iarăși treaba, respingînd o decizie a Curții de Justiție a UE care decisese anterior că hotărîrile Curții Constituționale a României încalcă legislația europeană, iar judecătorii români le pot încălca fără teamă de represalii. Din cîte știu eu, Uniunea Europeană nu este un stat federal, iar statele care o compun nu sînt, de asemenea, state federale, astfel încît legislația să prevaleze. Ultima dată cînd am verificat, statele componente ale Uniunii erau state independente și suverane, adică nu depindeau de nici o altă entitate politică pe plan extern (independent) și își puteau gestiona politica internă după cum considerau (suveran).
Observ că oficialii de la Bruxelles tind să organizeze un stat după modelul SUA, impunînd valori cu care unele state membre nu sînt de acord (Polonia, Ungaria și, cu voia dumneavoastră, România). Bineînțeles că tonul presei noastre este unul îngrijorat, că, vezi Doamne, ne dă UE afară din uniune. Așa, și? Atîta timp cît tu, ca entitate, mă obligi să-ți respect principiile și valorile cu care eu nu sînt în întregime de acord, ce să mai căutăm împreună?
De fapt, cred că și aici se joacă un joc. Alde Ursula și ai ei au senzația că, dacă amenință cu eliminarea din uniune a țărilor care nu se supun, acestea se vor speria și vor accepta să înghită ca și pînă acum tot ce le servește Uniunea. Nu cred că și-au pus vreo secundă problema ce s-ar întîmpla dacă Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Italia și Spania (că nici ele nu-s prea fericite cu regulile UE) ar ieși pe rînd din asociația lor politică. Ar rămîne Franța, Germania și țările din fosta Ligă Hanseatică să se-mbrace-n curcubeu și să se guverneze unii pe alții. Ce ar face ceilalți? Păi ar putea să-și continue viețile într-o pașnică colaborare economică, păstrîndu-și specificul național, tradițiile, obiceiurile, cultura, fără să li se spună ce să facă de către „niște unii” cocoțați în funcții de conducere pe la Bruxelles.
Firește, progresiștii sînt îngrijorați cu ceea ce am putea păți dacă am ieși din Uniunea Europeană. Nimic cu care noi, românii, cel puțin, să nu fim obișnuiți: muncă, greutăți, dar liniște și o economie care să ne producă tot ceea ce avem nevoie aici, la noi acasă. Nu vor veni rușii să ne ocupe, stați liniștiți, că sînt atît de distruși din punct de vedere economic și au atîtea probleme sociale încît numai de un război nu le arde. În schimb, e posibil ca progresiștilor și afaceriștilor din multinaționale să le fie rău, fiindcă le vor scădea profiturile, iar pentru ei doar asta contează. Ăsta le e Dumnezeul. E normal să fie panicați. Cine o să le mai ia apărarea și o să le asigure cîștiguri fabuloase pe spinarea românilor, care să le susțină firmele din țările de origine?
Revenind la decizia Curții Constituționale, eu o consider benefică, legală, venită în apărarea Constituției și a legilor în vigoare, și, indirect, a cetățenilor României. De aceea există separarea puterilor în stat: pentru a se putea controla una pe alta. Bine au gîndit John Lock și C. Montesquieu sistemul acesta. Altfel, fără el, există pericolul instaurării tiraniei.  
În ultimii ani, am ajuns să mă gîndesc la faptul că apartenența noastră la Uniunea Europeană seamănă, în condițiile actuale, cu unirea românilor ortodocși din Transilvania, cu Biserica Catolică. Adică, ne-am unit cu UE în ideea de a ne ridica nivelul de trai și de a fi păziți de pericole și ne-am trezit că ni se impun lucruri care nu ne caracterizează, că nu mai producem nimic, că am ajuns piață de desfacere pentru produsele Occidentului și că nu mai putem nici să mergem la toaletă fără să ni se dea voie. Cînd românii ortodocși din Ardeal și-au dat seama că s-au lipit de Biserica Catolică degeaba, fiindcă aceasta era interesată doar să-și atragă noi plătitori de taxe și să-și recîștige influența pierdută prin reforma religioasă, nu să-și respecte promisiunile față de români, aceștia s-au reîntors la credința străbună. Oare noi ce vom face dacă UE va continua să se transforme într-un stat federal așa cum s-au și exprimat unii dintre liderii ei? O să ne lăsăm amestecați cu forța în oala lor, pierzîndu-ne identitatea națională și cultura pe care le-am păstrat atît de greu în ultimii 2000 de ani, sau vom lupta să le păstrăm?
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA