Sîntem cu toţii emoţionaţi cînd vorbim despre mamã, despre iubitã, fiicã, sorã şi ne gîndim instinctiv şi ancestral la Sfînta Maria, protectoare a Pãmîntului şi Omului, aşezatã de Dumnezeu în vîrful ierarhiei feminine. Totodatã, nu uitãm cã printre zei au fost şi femei, cã regii şi împãraţii au divinizat şi iubit femeile, intrînd uneori în conflicte şi rãzboaie interminabile din cauza acestora. Sîntem mîndri cã Justiţia are nume feminin şi este reprezentatã de o zeiţã înţeleaptã şi dreaptã. Ştim cã frumuseţea şi sensibilitatea au fost consacrate ca valori de zeiţa Afrodita. Sîntem conştienţi cã unele femei au hotãrît în Istorie destinele unor popoare şi ale unor ţãri, cum este Cleopatra, cã progresul şi dezvoltarea generalã a umanitãţii au fost marcate decisiv şi de unele femei. În zilele noastre constatãm, de asemenea, cã destul de multe femei au condus ţãri şi guverne, au schimbat sisteme şi valori, au îndreptat şi corectat foarte multe neajunsuri şi abuzuri şi au oferit, de multe ori, cu blîndeţe şi înţelepciune, direcţii şi orientãri pentru viitor. O personalitate politicã marcantã a secolului trecut, în Israel, Golda Meir, a fost aleasã prim-ministru dupã ce ocupase funcţia de ministru de Externe. Doamna Meir afirmã cã „mulţi o acuzã cã ar conduce afacerile statului cu inima…, dar femeile raţioneazã, comunicã şi acţioneazã ca femeile, iar bãrbaţii ca bãrbaţii, ceea ce este foarte bine”. Încã un model feminin de a raţiona, comunica şi acţiona corect este reprezentat de Margaret Thatcher, care a gãsit cele mai potrivite soluţii în guvernarea Marii Britanii şi în stoparea Crizei Malvinelor. Aducem şi exemplul Eileen Collins, care a executat în calitate de comandant al navei Discovery proceduri neuzuale şi riscante, dar care au permis şi asigurat ducerea la bun sfîrşit a primei misiuni spaţiale de succes, dupã tragice ratãri succesive. Femeile oferã iubire, cãldurã şi grijã neţãrmuitã copiilor şi soţilor, contribuind, în acelaşi timp, şi la progresul economic şi social. Ne referim, de asemenea, la contribuţiile extraordinare ale femeii în dezvoltarea artei şi culturii, muzicii şi picturii, la rolul substanţial al femeii în asigurarea muncii, în condiţii cît mai bune în justiţie, în sfera socialã în general, în educaţie şi sãnãtate etc. Femeile sînt nişte copii mari în întreaga lor viaţã, sînt înzestrate cu frumuseţe şi farmec şi ele zîmbesc copilului, iubitului şi chiar misoginului, purtînd cu sine gingãşia şi blîndeţea oferite de Dumnezeu. Femeia asigurã de multe ori calmul, siguranţa şi stabilitatea familiei sau a serviciului, uneori a ţãrii, se jertfeşte conştient pentru binele celor dragi şi le oferã întregul sãu suflet pentru alinarea durerilor şi necazurilor oamenilor. Reamintim cã feminismul puternic ne aratã şi ne asigurã cã femeile existã şi vor exista în numãr mai mare decît bãrbaţii, Dumnezeu asigurîndu-le şi o poziţie dominantã cantitativ, tocmai datoritã rolului lor multiplu de soţie, mamã, iubitã, lider, om de ştiinţã, muncitor etc. Femeia Secolului XXI a dobîndit noi valenţe şi recunoaşteri, un rol multiplu, preponderent în multe domenii de activitate. Nu mai putem vorbi azi de un proces de emancipare intelectualã, juridicã şi politicã a femeii în curs, considerîndu-l în linii mari încheiat. Recunoaştem cã emanciparea femeii dã mãsura gradului de civilizaţie generalã a societãţii şi consolideazã democraţia. Subdezvoltarea economicã şi culturalã, lipsa de drepturi politice în unele comunitãţi umane de pe glob lovesc în primul rînd femeile. Acolo mai putem vorbi de o continuitate a tendinţelor de emancipare.

(va urma) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUŞA TURBATU BORDEIANU (Text reprodus din volumul „Bãtãlia pentru românia“, 10 martie 2013)